Exista o "problema a Transilvaniei"? Pe majoritatea canalelor media ni se spune intr-un ritm nebun ca "da". Politicieni sau lideri de opinie vorbesc intr-una de scenarii secesioniste, revizionisti maghiari, planuri ascunse ale UDMR sau de naivitatea europenistilor. Ultimele declaratii ale lui Adrian Nastase, scandalul manualelor de istorie, taraboiul legat de Statuia Libertatii de la Arad, "dezvaluirile revelatoare" ale masonilor romani nu sint decit episoade ale unui obositor de lung serial care se numeste "Trasilvania, in primejdie". Se pare ca a vorbi prapastios despre soarta Ardealului a redevenit o moda. Pentru a fi recunoscut ca roman adevarat este cu totul necesar si, in acelasi timp, de bonton intelectual sa spui ca maghiarii stau la pinda, sa arati ca poti deslusi complicatele intrigi care pregatesc, acolo, in tenebre, dezmembrarea Romaniei. Nu trebuie sa se intimple ceva clar pentru ca nationalistii sa sara in aer. Cei ce se preocupa de "problema Ardealului" au mania amanuntului: o declaratie oricit de neinsemnata, o harta ratacita in articolul nu stim carui ignorant, o exprimare nefericita a vreunui inalt oficial tradeaza in ochii lor o adevarata campanie, un complot bine pus la punct. Romania este plina de grijulii pentru ca oricine "demasca" vreun scenariu secesionist nu este retinut de memoria colectiva ca panicard, ci ca salvator. Spaima pentru soarta Transilvaniei a ajuns, gratie unei intense propagande, un reflex conditionat, un fel de frica necesara, care, in loc de ceva mai bun, indeamna la solidaritate romaneasca. "Problema Transilvaniei" este de fapt una de natura mediatica: este efectul acumularii. Pentru orice telespectator sau pentru cititorul de ziare nu trece saptamina in care sa nu citeasca despre faptele mirsave ale UDMR sau despre actiunile iresponsabile ale vreunui oficial. Complotistii sint descrisi ca "tot mai radicali", cu actiuni "di