•dialog cu Marfa Axenti, scenograf la Teatrul National "V. Alecsandri"
De 25 de ani, Marfa Axenti este scenografa a Teatrului National "Vasile Alecsandri" Iasi, avind pina acum peste 120 de piese pe care le-a ilustrat scenic si vestimentar, si fiind, in timp, colaboratoarea apropiata a unor regizori de prestigiu ai tarii. Absolventa a sectiei de scenografie a Academiei de Arte "Nicolae Grigorescu" din Bucuresti, Marfa Axenti a ajuns in 1975 la Iasi, si a ramas o ieseanca pina la capat, chiar daca a avut ocazia unor realizari de spectacole si in alte orase importante ale tarii. Dupa atitia ani dedicati scenei de teatru, Marfa Axenti are ce spune, dar mai ales, stie ce inseamna tetrul si rosturile lui.
•Dna Marfa Axenti, daca ar fi sa faceti o retrospectiva a anilor din teatru, care sint piesele cele mai importante si regizorii cu care ati lucrat?
•Din cele peste 120 de piese la care am lucrat, nu cred sa fie una care sa nu-mi fie draga. Daca totusi ar trebui sa aleg, cele mai vii imi sint in memorie realizarile din ultimii 10 ani, care au venit si pe fondul deschiderii culturale. Am lucrat cu Alexandru Dabija, la "Adunarea femeilor", Gilcevele din Chioggia", pentru care am si primit aprecierea de cel mai bun scenograf al anului, in viziunea unora dintre criticii de teatru. Apoi, cu Mircea Marin, la "Sinucigasul", "Acesti nebuni fatarnici", "Cu cartile ascunse", cu Ovidiu Lazar la "Cele patru picioare ale mesei", cu Cristian Hadjiculea, la "Azilul de noapte" si, desigur, cu Alexander Hausvater, in cunoscuta "Teibele si demonul ei" si, acum, la "Roberto Zucco". Acestea au fost, de fapt, si marile mele succese profesionale.
•Ce inseamna, in mod concret, arta scenografiei si care este rolul ei in imaginea spectacolului?
•Daca pina pe la inceputul secolului scenografia avea mai mult un rol decorativ, si participa mai putin activ l
