Concursul revistei "Formula As". Povesti adevarate cu ingeri. Premiul Iii. Cainele din Obor. Va scrie o cititoare fidela din Bucuresti, in varsta de 21 de ani. Sunt studenta la Facultatea de Limbi Straine a Universitatii de Stat din Bucuresti, sectia Engleza-Italiana.. Cu siguranta, va lipseste timpul ma...
Concursul revistei "Formula As"
Povesti adevarate cu ingeri
Premiul Iii
Cainele din Obor
Va scrie o cititoare fidela din Bucuresti, in varsta de 21 de ani. Sunt studenta la Facultatea de Limbi Straine a Universitatii de Stat din Bucuresti, sectia Engleza-Italiana.
Cu siguranta, va lipseste timpul material pentru a asculta toate "povestile cu ingeri" pe care le-am trait inca de la o varsta frageda. Destul sa va marturisesc ca Ingerul meu pazitor, caruia in urma cu multi ani i-am dat numele de James (Jimmy - pentru prieteni), m-a salvat de cateva ori de la moarte sigura (o data de la inec, pe mine si pe o prietena). De asemenea, m-a povatuit (si indreptat - caci a fost nevoie) pe toata perioada adolescentei, pe care nu vad cum as fi "invins-o" fara sprijinul sau. Ma voi margini de aceasta data la a va impartasi o intamplare recenta, desi nu cea mai recenta (din viata mea) in care apare un Inger.
De vreo doi ani incoace, treceam adeseori pe strada Argentina pentru a urmari intr-o curte de oameni bogati un caine masiv, cu picioarele scurte, albe, pline de "banuti" marunti de culoare neagra, cu urechile in falduri pana la pamant. De fiecare data plecam plangand inspre casa saraca si mohorata a bunicii mele, Angelica, cu care locuiesc de mai multa vreme - numai noi doua. Singurul suflet care isi mai gasise adapost acolo, o catelusa bolnava de raie - pe care am tratat-o din ultimii bani de pensionara ai bunicii - fusese secerat de mana criminala a vecinilor.
Cum sa fi avut eu un asem
