O mie de oameni sint uneori prea multi, daca este vorba de o intrunire politica. Rareori ei ajung la o unanimitate de vederi. Intr-o atmosfera entuziasta, Consiliul National al Partidei Romilor a votat simbata o intelegere electorala cu PDSR. Aceasta priveste atit colaborarea la alegerile locale si la cele legislative, cit si sustinerea lui Ion Iliescu drept candidat la presedintie. Decizia a fost motivata de faptul ca PDSR si Ion Iliescu sint singurele forte politice care au acordat o atentie acestei formatiuni. In plus, actualul presedinte, pe care l-ar fi sustinut in 1996, i-ar fi dezamagit teribil pe membrii acestui partid. Entuziasmul este un sfetnic de circumstanta. Atentia pare sa fi fost insa cu totul speciala, de vreme ce, minute in sir, participantii au strigat: Iliescu, presedinte! Discursul lui Ion Iliescu a fost, ca de obicei, tern si echivoc, iar promisiunile facute de PDSR tin mai mult de Tiganiada : locuri de munca pentru tigani, programe sociale etc. Nimeni nu poate crede serios in ele. Ce a provocat atunci acest val de entuziasm? Sint tiganii un electorat de luat in seama? Sint pregatiti Ion Iliescu si PDSR pentru o noua atitudine fata de tigani? Cu exceptia momentului 1990, cind tiganii au reprimit o parte din bunurile sechestrate de Ceausescu, regimul Iliescu a avut o atitudine mai curind ostila, daca nu chiar sovina, fata de lumea tiganeasca. Ion Iliescu insusi a respins in 1996 o alianta cu Partida Romilor, preocupat in primul rind de efigia sa de roman autentic. Nu trebuie uitat ca, in iunie 1990, tiganii au fost, alaturi de studenti, victimele preferate ale campaniei contra opozantilor regimului, desi acestia il sprijinisera pe Ion Iliescu in campania din 1990. Acum insa nationalismul PDSR si al lui Ion Iliescu nu pare sa-i deranjeze pe etnicii tigani. Ei simt ca poate fi vorba de un nationalism pur retoric, care tine de gindirea natural autar