Povestea fiului risipitor care se întoarce acasă e pilda celui ce are tăria de a-si asuma ceea ce altii - prosti, dar legiune - cred a fi esec. Iar pentru curajul de a înfrunta opinia publică, nici un vitel nu e prea gras.
Fiul risipitor e, poate, un Ulise, desi Ulise e cu totul altfel judecat. Poate pentru că Odiseea e un basm al tineretii fără bătrînete, dar cu happy ending fiindcă Penelopa a rămas acasă. Si totusi Penelopa e un pis-aller, cum sînt multe dintre neveste. Un pis-aller, o ultimă solutie, pentru Ulise. El se întoarce în Ithaca si pentru că nu mai are unde să se ducă. Si pentru că nu mai are încotro.
Circe este vrăjitoare; totusi n-are prea mult haz să tot trăiesti în compania porcilor. Mai ales cînd îti sînt tovarăsi. Si nici nu stii de nu cumva, curînd sau mai tîrziu, îti va veni si tie rîndul. Îti va veni cu sigurantă; tocmai de aceea e mai bine să te smulgi din mreje atîta timp cît încă e posibil. De altfel, niciodată nu e prea tîrziu. O dovedesc chiar porcii reîntrupati în oameni. Companioni ai lui Ulise, deci egalii lui.
Sirenele au altă tactică. Te aneantizează, pur si simplu. De ce oare nu învată asta toti aceia care pleacă pentru a cerca rotundul lumii, fără să se lege bine, cu odgoane, de catarg?
Calypso e prea subtilă si sofisticată. Ulise o părăseste, evitînd să fie părăsit.
Pentru a merge înainte, treci, de regulă, peste cadavre. Sau asa se spune îndeobste. Cînd revii la matcă, dimpotrivă, e mult mai înăltător să (ai iluzia de a) fi rezistat tentatiilor. Măcar de a nu le fi sucombat cu totul.
Dido se sinucide tot cam pe atunci, însă Calypso - nu; nici Nausicaa. Si atunci ce-i mai rămîne lui Ulise decît - tot ca si Enea, însă altfel - să le părăsească succesiv, oricît ar fi de diferite. Pentru că sînt prea aproape, ele nu îl mai atrag.
Le părăseste, între altele - grea misi
