De multe ori este incriminată rezistenta profesorilor la reforma învătământului românesc (atitudine provocată nu numai de inertie, ci si de disfunctiile procesului de reformare).
Trebuie să recunoastem că o anumită dezorientare, derută si anxietate generate de mutatiile care se produc în învătământul românesc sunt usor observabile la unii dintre colegiii nostri. Dar majoritatea cadrelor didactice si elevii sunt receptivi la schimbările produse sau proiectate în instructie si educatie.
Din păcate, constatăm că "se tem" de reformă unii functionari din Ministerul Educatiei Nationale, secretarul de stat, directorii din aceeasi institutie. Dacă luăm în considerare numai modalitatea de a concepe subiectele pentru examenul de literatură română, nu constatăm aproape nimic nou (mă refer la examenul scris), cu exceptia punctului al III-lea, care solicită o compozitie proprie. În cerintele propuse elevilor predomină si acum cantitatea informatiei si a analizei, supralicitarea învătării reproductive, cultivarea obedientei adolescentilor fată de comentariile prefabricate.
Ne întrebăm stupefiati care să fie motivele perpetuării unei atât de conservatoare si neinteligente modalităti de concepere a subiectelor la examenul de bacalaureat: Nepriceperea? Comoditatea? Compromisul? Poate că nu atât insuficienta cunoastere a docimologiei moderne, functionale, conduce la o asemenea încremenire în desuetudine, din moment ce sub îndrumarea domnului inspector din M.E.N., Adrian Costache, au fost concepute si publicate modele de subiecte pertinente, paradigme după care am exersat cu elevii claselor a XII-a de-a lungul anului scolar 1998/1999. Surpriza a fost că orizontul de asteptare al elevilor si al profesorilor a fost contrazis. Docimologii Ministerului Educatiei Nationale au renuntat, în ultimul moment, la cristalizarea unor itemi care să solicite c
