Nu numai oamenii de litere, dar mai ales sociologii, economistii, politologii vor găsi în Comedia umană, în secolul ce urmează, - dacă nu si într-o bună parte a începutului nou de mileniu, - surse de existentă, de adevăr existential, de meditatie si de filozofie, în general, la niste dimensiuni pe care secolul nostru pe sfîrsite nu a avut cum să le cuprindă.

Dar numai faptul că nici unui regizor, sau producător, nu i-a trecut pînă acum prin minte să facă un serial după opera lui Balzac... Secolul, după atîta brutalitate, se termină în grabă printr-un acces febril de frivolitate, în întreaga lume. Cercetati serialele t.v. care au cucerit atentia populatiei civilizate de pe aproape mai tot globul...

Si mereu îmi vine în minte vorba bătrînei pensionare din troleibuzul nu mai stiu cît, care îi spunea tristă unei prietene asezată pe aceeasi bancă: "Tu, ai auzit că a murit madam Onedin?!"... Se juca serialul bine cunoscut care a rulat mai bine de doi ani de zile la t.v.

La fel ar fi exclamat bătrîna pensionară, probabil, dacă ar fi fost vorba de vreun serial balzacian: "Săraca, verisoară Bette, muri, biata de ea..." sau Eugenie Grandet, ori cine stie mai cine...

Nu ar fi, asadar, exclus ca în viitorul de care vorbim un regizor extraordinar să ofere planetei noastre evoluată dincolo de limitele ei, poate, ceva care să oglindească, în felul ei, o Comedie umană imagistică, tridimensională posibil, dacă între timp nu se va fi inventat si genul de tehnică de filmare în care spectatorul se vede înconjurat de eroii fantasticului serial, alături de Rastignac si baronul de Nucingen; concret, în film, devenind acum si mirosul eroilor si locurilor în care se desfăsoară actiunea; cum mirosea, de exemplu, cabaretul parizian Very, unde, alături, prin peretele subtire al localului se auzea clar conversatia celor patru asi ai lumii gazetăres