Oricare ar fi, în viitor, ritmul extinderii, este evident că Uniunea Europeană tinde să cuprindă prin reglementările şi în organismele ei toate ţările continentului. Trei ţări mari, cu o evoluţie politică imprevizibilă, pun totuşi probleme de principiu: Turcia, Rusia şi Ucraina. Într-un studiu dedicat Europei, în revista The Economist, Robert Cottrell consideră că Turcia oferă cîteva temeiuri pentru optimism: relaţiile cu Grecia par a intra într-o zonă de calm şi se întrevăd perspectivele unor soluţii parţiale în problema kurdă (indiferent de soarta liderului kurd Ocalan). În ceea ce priveşte Rusia, nu există asemenea semne, şi îngrijorările sînt legitime, "dacă nu trecem peste prezumţia că problema va deveni actuală doar într-un secol-două. Unii politicieni ruşi anunţă, din cînd în cînd, că ar fi bine ca ţara lor să facă parte din Uniunea Europeană. Unii politicieni europeni încurajează aceste aspiraţii. Dar Rusia este o ţară prea mare pentru a putea fi înglobată în Europa. Probabil că niciodată nu va putea face parte integral din Uniunea Europeană, chiar dacă într-o bună zi va fi capabilă să adopte modelul politic şi economic occidental. În viitorul previzibil, problema cu Rusia este cea a administrării relaţiilor. Dar este greu de imaginat o încercare mai dificilă. În primul rând, încă de la independenţa din 1991, statul şi guvernul rus au fost instabile. Democraţia a fost serios compromisă şi s-ar putea să nici nu iasă din colaps. Legea nu funcţionează la nici un nivel, în special la cel mai înalt. Guvernul este angajat în interminabile lupte pentru o putere sfîşiată de corupţie. Nu există aici o politică coerentă sau consistentă în nici un domeniu, fie el intern sau extern. Ajutorul, atunci cînd este oferit, este risipit sau furat. Rezultatul este o prăpastie profundă între valorile Rusiei şi cele ale Uniunii Europene. Deocamdată, ea se adînceşte, nu se m