Mass-media se claseaza, conform unui sondaj de opinie realizat recent, pe locul trei in topul increderii de care se bucura institutiile din Romania. Ea urmeaza, cu peste 60 de procente de incredere, celor doua institutii vesnic apreciate, Biserica si Armata. In ciuda unui model care interpreteaza simpatia puternica si constanta a opiniei publice pentru primele doua institutii drept indiciu al unei mentalitati publice conservatoare atrasa de mecanismele autoritare, plasarea pe locul trei a mass mediei, o institutie prin definitie liberala, poate fi o chestiune reconfortanta. Creditul semnificativ acordat presei e un semn de sanatate publica, un cec in alb acordat democratiei, ar explica unii. Presa e libera, iar faptul ca opinia publica o apreciaza arata ca, dincolo de orice, romanii valorizeaza spiritul critic si libertatea de expresie. Asa sa fie? Dar daca presa nici nu e prea libera si nici opinia publica n-o apreciaza pentru calitatea ei presupusa de institutie esentiala a democratiei? Daca lucrurile stau tocmai invers? Daca presa, cel putin in partea ei dominanta, e mai degraba vehiculul, chiar si liber asumat, al unei mentalitati antidemocratice si antiliberale? Daca tocmai aceasta e ratiunea pentru care majoritatea romanilor o apreciaza? Daca-i asa, atunci merita sa fii ingrijorat. Nu stim cum stau lucrurile cu adevarat, pentru ca nu le-am studiat cu mijloace cit de cit stiintifice. Ca presupozitie, ca ipoteza, insa, poate fi acceptata. Iar noi credem, cel putin pina la proba contrarie, ca aceasta e realitatea. In mare parte, presa romaneasca, departe de a functiona ca o institutie de avangarda a democratiei si libertatii, e un instrument si un promotor al mentalului dezaxat, anacronic si suburban. Al populismului desantat, al incompetentei trufase si al intolerantei agresive. Iar cind nu e astfel, e doar de prost gust. Cel putin aceasta e senzatia acuta pe car