Conform presei locale, în momentul retragerii celor 6.000 (sau 4.000, sau 3.000) de muncitori care au demonstrat violent în faţa prefecturii Braşov, în poarta (devastată) a acestei instituţii ar fi rămas o impresionantă stemă din bronz a Partidului Comunist Român. Evident, protestatarii au intenţionat să transmită astfel un mesaj plin de forţă opiniei publice naţionale şi internaţionale. Dacă nimeni nu va contesta forţa mesajului, nu vom putea cădea la fel de uşor de acord cu privire la sensul acestuia. Ca orice oraş, şi Braşovul are micul său folclor de nostalgii comuniste. O bodegă, de pildă, confecţionată din carton asfaltat, placaj, tablă ondulată şi alte materiale ce se identifică în imaginarul nostru cu ideea construirii socialismului, are atîrnat pe faţadă portretul zîmbitor al lui Nicolae Ceauşescu. Fără îndoială că acesta este doar un nod, mai vizibil, mai pregnant simbolic, mai provocator, al unei reţele a fanteziilor comuniste care strînge la un loc pe foştii capi ai mafiilor locale de partid, Securitate şi stat, cu simpli maiştri sau învăţătoare pensionare, foste secretare ale organizaţiilor de bază. Un alt asemenea nodul îl reprezintă, ca peste tot în ţară, organizaţia locală a Partidului România Mare, această Ligă a Arhanghelului Mihail pentru pensionari, care agită periodic viziuni apocaliptic-mesianice cu privire la soarta naţiunii în general şi a ţărilor Bîrsei şi Făgăraşului în special. Desigur, reapariţia stemei PCR poate fi uşor speculată sub specia milenarismului, din moment ce încununează spargerile geamurilor de la parterul Prefecturii, distrugerea sălii de calculatoare a acesteia (cu, după toate probabilităţile, pierderea băncii de date a CJ Braşov), accidentarea gravă a unui număr de cincisprezece (după alte versiuni, şaisprezece) jandarmi. Pentru eroii de altădată ai cooperativizării şi industrializării forţate, revenirea din beciur