Aniversarea regala. Cu toata saracia provocata de urmarile razboiului si de furtul Tezaurului, satisfactia reintregirii nationale deschisese in sufletul fiecarui roman o fereastra spre soare. "Astazi e cum e, dar maine va fi mai bine, iar poimaine Dumnezeu va vorbi romaneste", isi spuneau o...
Aniversarea regala
Cu toata saracia provocata de urmarile razboiului si de furtul Tezaurului, satisfactia reintregirii nationale deschisese in sufletul fiecarui roman o fereastra spre soare. "Astazi e cum e, dar maine va fi mai bine, iar poimaine Dumnezeu va vorbi romaneste", isi spuneau oamenii. Cine, cu exceptia comunistilor care gandeau in limba rusa, i-ar fi putut contraria? Curand, speranta intr-un viitor luminos, stavilitor al generatiilor si curbelor de sacrificiu, avea sa se transforme in credinta. Ziarele, cele cu adevarat romanesti, au inceput sa publice din ce in ce mai des scurte informatii medicale privind sanatatea principesei Elena, culminand cu "Buletinul medical al nasterii" din 25 octombrie 1921 care arata ca la Castelul Foisor, in urma interventiei chirurgicale, "Alteata Sa Regala a dat nastere la orele 19.40 unui principe cu o constitutie destul de satisfacatoare". La aflarea fericitului eveniment, entuziasmul a fost de nedescris, fiindca romanul, fatalist din fire, descoperise inca de la primele note medicale semnul binevoitor al Providentei: micul print se nastea in Romania Reintregita! El reprezenta viitorul tarii, viitorul natiunii. Intrucat mitul lui Mihai Viteazul Intregitorul era la acea data fundamental si statuse la temelia Marii Uniri, numele copilului regal nascut in Romania Mare nu putea fi decat Mihai. Simbolic, trebuia ca botezul sa reprezinte invierea spirituala a marelui Voievod. Consensul a fost unanim in aceasta privinta.
Soarta, poate predestinarea numelui, cu siguranta pozitia geografica a tarii - aflata
