Stagiunile merg odată cu anotimpurile; pentru o lume mică de amatori - să păstrăm vechiul ănteles al cuvântului folosit ăn "Academiile" la care cântau Mozart si Beethoven odinioară - ritmul lor are o pulsatie vitală. A ănceput stagiunea? Viata noastră capătă alte repere... dacă nu cumva ele devin obligatii odată cu asumarea unui cât de mic rol ăn marea aventură a petrecerii timpului. Jocul este ca orice joc plin de neprevăzut, implică si ceva bucurii pe lângă opinteli, lupte cu morile de vânt sau cu propriile inertii.

A ănceput stagiunea... la Filarmonica "George Enescu" ăntr-o vineri seară care l-a găsit pe Dan Grigore ăntr-o dispozitie muzicală pură al cărei efect a fost o versiune, "a lui", dintre cele mai elocvente ale Concertului nr. 5 ăn Mi bemol major de Beethoven.

Comentarii despre anvergura pianisticii lui Dan Grigore sunt pe toate buzele fanilor (are multi, mai vechi si mai noi); o evaluare stă oricum ăn ierarhii ănalte, dar ăn seara aceea muzica somptuoasă constituind cea mai importantă emanciapre a genului concertant la Beethoven a reprezentat cam tot ce ăi era necesar creatorului să exprime atunci (anul 1809). Bravura cutezătoare, multiplele ipostaze si reliefuri desfăsurate ăntr-un imens ciclu armonic (partea I). Protejat de partenerul său, dirijorul Nuanjo Mena, Dan Grigore duce ideile muzicale, volutele configuratiilor pianistice acolo unde "clasicul" este si "romantic" sau invers, până la finalul, "capcană" pornire ăn avânt cu elan irezistibil. Nimic violent; echilibrul este marele câstig al acelei seri.

La Nuanjo Mena trebuie să luăm ăn considerare o calitate esentială; el apreciază "nuanta" cu o observare constantă a sonoritătii compuse ămpreună cu orchestra. Sunet armonios, plăcut, niciodată confuz sau ostentativ. Asa s-au precizat calitătile acompaniamentului la Concertul de Beethoven si timbralizarea tipi