Cartea Mihaelei Anghelescu Irimia este o carte importantă si interesantă - calificative pentru care voi ăncerca să "dau samă" ăn continuare -, fiind ăn acelasi timp, desi este vorba despre interviuri, o carte grea. Este un exemplu al faptului că dialogul spontan ăntre oameni de cultură poate să contină dezbateri dificile si substantiale, ăn ciuda improvizatiei facile si previzibile ce bântuie revistele noastre.
ăn mod neasteptat, cum spuneam, fiind vorba despre o carte alcătuită din douăzeci si două de interviuri si un eseu, suntem ăn fata a ceea ce va deveni cu sigurantă un titlu de bibliografie critică postmodernă. Toate directiile importante ale criticii actuale sunt prezente si explicate aici, de pe cele mai diverse pozitii - ăntrebarea predilectă a autoarei fiind "cum vi se pare că a evoluat critica literară ăn ultimul sfert de secol?".
Cele douăzeci si două de personalităti universitare care răspund ar putea fi clasificate, nu foarte viguros, dar cât de cât ilustrativ, după cum urmează: adepti ai "studiilor culturale" (Catherine Belsey si Thomas Healy), adepti ai "canonului" (Terence Brown, Kevin L. Cope, Valentine Cunningham, James Engell, Andrew Sanders), critici neo-marxisti (Terry Eagleton), adepti ai "studiilor afro-americane" (Henry Louis Gates jr.), noul istorism (Stephen Greenblatt), adepti ai "political corectness" (Richard Pells), deconstructivisti (Barbara Johnson); schimbând criteriile, mai sunt prezenti ăn această carte-dialog universitari de origine română (Sorin Alexandrescu, Irina Grigorescu-Pană, Stefan Stoenescu si Mihai Spăriosu, acesta din urmă prin intermediul unei cărti comentate de autoare), poeti (Alan Brownjohn, Seamus Heaney), prozatori (Paul Bailey). Au rămas ăn afara acestei rapide clasificări: Helen Vendler - predă poezie engleză si americană la Harvard, Helmut Bouheim si Claus Henning - ambii implic
