Spre finalul carierei sale, Nicolae Ceausescu (sau cei care-i scriau discursurile) a ăncercat să mobilizeze masele făcănd ăntr-un discurs o trimitere la istorie. Modelul ănaintasilor, cu care Ceausescu se străduia să-si garnisească politica, consta ăn acel discurs ăn cuvintele lui Decebal, nici mai mult nici mai putin. Care era sursa istorică de care se folosea fostul presedinte cu sceptru? Niste versuri de Cosbuc. Care era sursa lui Cosbuc? Trecutul romantat al patriei, care oricum nu conta, important era că Decebal ănsusi, prin purtătorul său de cuvănt, G. Cosbuc, dădea certificat de justete politicii partidului.

Recursul la mituri nu i-a prea ajutat lui Ceausescu, iar toată educatia patriotică a noii generatii de decretei, făcută cu ajutorul unei istorii ăntoarse din condei, a rămas fără beneficiar.

N-as vrea ca vreun spirit mai prepuielnic să vadă ăn cele ce urmează acuzatii mascate de ceausism, fiindcă pur si simplu nu sănt mascate.

Cred că cei care vor să scape liceele de grija manualului de istorie editat la Sigma cerănd sau recomandănd eliminarea lui din competitie fac o greseală ireparabilă.

ăn semnificatii scandalul depăseste cazul, cu sau fără voia autorilor săi. Adversarii manualului manifestă un simptom primejdios mai ales pentru propria lor credibilitate ca presupusi democrati. Aidoma liderilor principalului partid de guvernămănt, care vorbesc tot mai insistent despre autoritarism, acestia nu par a se sinchisi de rolul institutiilor statului, ci vor manualul pe tavă, pentru că asta le e dorinta.

Fleacuri precum comisii de avizare formate din specialisti, existenta unui minister care se ocupă si de aceste manuale nu par a tulbura cereri de tip "Capul lui Motoc vrem!"

Cănd respingi cu argumente de tip autoritarist, punctul de vedere al specialistilor, volens nolens devii exponentul acelu