Sînt absolut de acord cu dl Michael Shafir cînd afirmă că polemica noastră "îsi pierde total sensul". Ea a început, în urmă cu mai bine de un an, cînd Domnia sa acuza de "rinocerizare" (Sfera politicii nr. 61, iulie-august 1998) pe dnii Nicolae Manolescu, Mihai Zamfir si pe subsemnatul. Dl Manolescu si eu i-am răspuns la timpul potrivit, indicînd, printre altele, că dl Shafir nu producea absolut nici o dovadă în sprijinul acuzatiilor aduse. Sau, cum scria dl Manolescu, se rezuma la a transforma o premisă într-o concluzie. Acum, de cîte ori continuă polemica, dl Shafir în loc să răspundă punctual la obiectiile ce i se aduc sau la întrebările ce i se pun, introduce în discutie elemente noi, care nici măcar nu au nimic de-a face cu chestiunea în cauză. Ce relevantă poate avea pentru această discutie, de pildă, buletinul medical privind starea sănătătii mele pe care dl Shafir îl oferă azi cititorilor României literare? Chiar asa, de unde am pornit si unde am ajuns!
Afirmatia dlui Shafir potrivit căreia as fi stiut chiar de la dl Patapievici că Domnia sa, dl Michael Shafir, ar fi "actionat", chiar dacă nu a "reactionat" fată de acuzele aduse dlui Patapievici prin "scrisoarea celor patru", este inexactă. Am reverificat corespondenta mea cu dl Patapievici: nu am primit niciodată o asemenea informatie de la Domnia sa. De altfel, cred că finalul paragrafului respectiv din textul de acum al dlui Shafir îmi dă dreptate. Mărturisind că azi se simte "eliberat" "de către dl Sami Damian de 'povara secretului'", dl Shafir adaugă "vin si i-l împărtăsesc public dlui Tudoran." Dacă tot scenariul investigativ relatat de dl Shafir a constituit pînă azi un secret între dnii H.-R. Patapievici, Sami Damian si Michael Shafir, cum de are ultimul certitudinea că dl Patapievici m-a fi tinut la curent cu acest aspect al problemei? Pe cine jigneste, de fapt, în acest ca
