Moarte naturală sau asasinat?
Moartea neasteptată a lui Marin Preda, la Mogosoaia, în noaptea de 15 spre l6 mai 1980, când scriitorul încă nu împlinise 58 de ani, iar aparitia recentă a romanului său Cel mai iubit dintre pământeni reprezentase un triumf, a produs consternare. S-a răspândit imediat - sau a fost răspândită - stirea că Marin Preda se afla în noaptea aceea într-o avansată stare de ebrietate si că a murit în somn, înecat cu propria lui vomă. Pentru medici un asemenea mod de a muri nu are nimic grotesc, reprezentând un accident ca oricare altul. Pentru scriitori, însă, el este expresiv si demoralizant, simbolizând umilinta ultimă la care poate fi supus un mare spirit.
După consumarea momentului de stupefactie, s-au făcut auzite multe voci care au protestat împotriva absurditătii destinului sau i-au acuzat - mai precis si mai prozaic - pe apropiatii lui Marin Preda că l-au îndemnat să bea pe un om sensibil si vulnerabil, în loc să-l ocrotească. Fără nici o retinere, tristul episod a fost repede folosit ca munitie si în lupta politică, "protocronistii" (ceea ce înseamnă promotorii comunismului nationalist în literatură) făcându-i responsabili de moartea scriitorului pe "europenistii" de care el se înconjurase în ultimii ani.
În acelasi timp, a început să circule zvonul că Marin Preda a fost de fapt "lichidat", fie de oamenii lui Ceausescu (fiindcă devenise incomod prin independenta sa), fie de agenti ai KGB (fiindcă în romanul Delirul îl prezentase cu o anumită întelegere pe Ion Antonescu). Presupunerile cele mai diferite si mai fanteziste au creat un fel de nebuloasă informatională, care a persistat si după 1989. Cărtile de scandal despre moartea lui Marin Preda, precum cele publicate de Constantin Turturică sau Cezar Ivănescu, n-au făcut decât să mărească confuzia.
Acesta este contextul în care a
