- cu 13 generali (maghiari?) şi un monument - Tăciunii mocnesc de o mie de ani. De atunci de cînd urmaşii fiorosului Atilla erau în trecere pe aceste meleaguri carpato-danubiano-pontice, dar ademeniţi de bogăţiile şi frumuseţile piciorului de plai şi-au găsit de treabă şi au mai rămas. Tot de o mie de ani urmaşii viteazului Decebal şi ai înţeleptului Traian meditau mîncînd seminţe şi îi aşteptau. Întîlnirea s-a lăsat cu focuri, focuri de sate arse, focuri din pistoalele lui Horea, focuri de puşcă paşoptistă, focuri de tunuri crăieşti, focuri de mitraliere horthyste, focuri de propagandă comunistă şi focuri de presă. De atunci multe ape au curs pe bătrînul Danubius, ei au intrat în NATO şi noi ne încălzim la căldura focurilor, tăciunii există, paiele se găsesc. În toamna aceea liniştită, cînd aşteptam ca iarna să ne ia prin surprindere, prima salvă a fost trasă de Jurnalul naţional din 1 octombrie. Ziarul degrabă vărsătoriu de cerneală titrează: "Reconciliere cu forţa - Monumentul celor 13 generali reprezintă un subiect sensibil pentru românii şi maghiarii din Transilvania. Ignorînd semnificaţia lui istorică, Guvernul a decis reamplasarea într-un confuz «parc al reconcilierii». Premierii Vasile şi Orban au stabilit ca la şase octombrie să se desfăşoare la Arad festivităţile. Oraşul este în fierbere. (Citiţi în pagina 9)." În pagina sus-numită, oraşul dă în clocot, opoziţia locală dezvăluie că cei treisprezece "au apărat cu arma privilegiile nemeşimii şi burgheziei maghiare împotriva românilor din Transilvania". La Cluj, primarul Gheorghe Funar se autosesizează şi şuieră ca o oală sub presiune. A doua zi, tot în Jurnalul naţional, pe prima pagină "Aradul fierbe sub presiunea monumentului." Tot în incendiara pagină 9, Adrian Năstase încinge un discurs: "Puterea va ajunge să transforme România într-un mic Cişmigiu, parc de promenadă al oficialităţilor ungare, în c