Crucea Roşie cere tuturor celor care fac parte din echipele ei să păstreze tăcerea asupra a ceea ce văd pe teatrele de război şi în peisajele dezastrelor naturale, în dorinţa de a-şi asigura colaborarea guvernelor, a tuturor guvernelor, pentru salvarea victimelor. Organizaţia Medici fără frontiere (premiul Nobel pentru pace, 1999), a apărut, în 1971, ca urmare a unei explozii de mînie, atribuite unor doctori francezi, în faţa masacrelor şi a foametei din Biafra: "Am decis că sîntem acolo pentru a ne amesteca în ceea ce nu ne priveşte, pentru a contesta o anume ordine a statului, pentru a face auzite pe scena mondială şi alte voci decît cele ale suveranităţilor naţionale, pentru a îngriji victimele şi, eventual, pentru a depune mărturie despre soarta lor" - spune Rony Brauman, unul dintre liderii organizaţiei. Acest tip de ajutor umanitar, observă Jacques Julliard (Le Nouvel Observateur, 21 oct.), este "inseparabil de progresul tehnic din acest secol: avionul permite, în 24 de ore, atingerea oricărui punct de pe glob; televiziunea prezintă sincron evenimentul. Acest efect al simultaneităţii creează în conştiinţe delictul de non-asistenţă şi, la cei mai generoşi, sentimentul că se mai poate face ceva. Urgenţa este fiica televiziunii şi moraliştii care detestă vizibilitatea denunţă, stînd în fotoliu, «tapajul mediatic» şi «exhibiţionismul» celor de la ajutoarele umanitare; le prefer şiroaielor de lacrimi şi sînge, prefer să fiu acuzat de «sensiblerie», decît de lipsă de sensibilitate. Iată deci cum, sfidînd mînia oamenilor serioşi, adoratori ai faptului împlinit, se naşte fără să observăm o opinie publică internaţională. Aceea care constată că Organizaţia Naţiunilor Unite, indispensabilă în prevenirea crizelor majore între puteri, a fost, tocmai de aceea, nevoită să închidă ochii în faţa crimelor interne. Respectul absolut al suveranităţii statelor implică dreptu