Într-un editorial din "Evenimentul zilei" (27 oct. 1999), Cornel Nistorescu semnalează cazul unui funcţionar de primărie care, descoperit de ziarişti că încerca să vîndă nişte frigidere trimise din Italia pentru a fi donate săracilor, a ripostat printr-o scrisoare unde făcea o personală teorie a carităţii şi îl cita pe Karl Jaspers. Comentîndu-i epistola (păcat, totuşi!, că nu a reprodus-o), Cornel Nistorescu îl expediază sec pe autor, încă din titlul editorialului, în spaţiul încăpător al pitorescului de tranziţie - "Cu filosofia la găinării?". Nu este desigur improbabil să fie şi aşa, dar înclin mai degrabă să cred că dl Ciupercescu, cum se numeşte admiratorul lui Jaspers, nu este decît un biet amator, şi încă unul ghinionist sau măcar înduioşător de stîngaci. Să ne imaginăm, doar, că el ar fi menţionat în scrisoarea de justificare şi o eventuală apartenenţă la una dintre cele două mari fantasmatice grupări între care, după toate aparenţele, se duce în România, de aproape zece ani încoace, o grea bătălie ideologică şi nu numai. Să presupunem, de pildă, că dl Ciupercescu justifică vînzarea frigiderelor şi prin (dacă nu numai prin!) refuzul patriotic de a accepta donaţii din partea străinătăţii. Printr-o mîndrie naţională ce reacţionează prompt, chiar dacă nu tocmai corect, la aceste pretins umanitare şi de fapt umilitoare acţiuni ale Occidentului arogant. Şi-apoi, dacă ar fi împărţit, pur şi simplu, frigiderele venite din Italia, ar fi însemnat că România acceptă pomeni din partea unui stat care a sprijinit Dictatul de la Viena. Etc. Să fim realişti: nu devenea astfel dl Ciupercescu un erou, fie el şi efemer, al apărării identităţii şi demnităţii româneşti?! Sau invers. Dl Ciupercescu putea foarte bine să susţină că a încercat să vîndă frigiderele, în loc să le distribuie pe gratis, pentru a contribui şi el, în felul lui, la eradicarea nenorocitei mentalităţi