Micul print. "Intr-o nu stiu care vara. Intr-o nu stiu care seara. Intr-un nu stiu care sat. Sub un nu stiu care pat...". De fapt stiu, dar nu prezinta importanta. Important este ca nu era vara, ci iarna, si ma aflam la acel ceas al serii, cand pentru copii, orice umbra incepe sa capete chip...
Micul print
"Intr-o nu stiu care vara
Intr-o nu stiu care seara
Intr-un nu stiu care sat
Sub un nu stiu care pat..."
De fapt stiu, dar nu prezinta importanta. Important este ca nu era vara, ci iarna, si ma aflam la acel ceas al serii, cand pentru copii, orice umbra incepe sa capete chip.
In camera nu era alta lumina decat licarul jucaus al flacarilor din soba. Mama era dusa pe-afara cu treaba si eu stateam cocotata in varful patului, neindurandu-ma sa ma misc, furata de ganduri si contemplare. Deodata, s-a auzit un rontait, apoi, un pic de agitatie, iar rontait... Cineva trebaluia de zor undeva sub pat. Stateam in intuneric, cu ochii mariti de uimire si ma intrebam ce poate fi!? Un zgomot de gherute pe scandurile podelei, un pic de liniste si deodata se ivi in cotlonul slab luminat de flacarile din soba un ghemotoc intunecat. Zabovi cateva clipe dupa care disparu ca fulgerul sub pat. N-am apucat sa ma lamuresc. Intrebarea mi-a fugit din minte pentru ca mama, cu obrajii rosii si pudrata de zapada pe umeri si pe crestet, a intrat pe usa.
Sarbatorile se apropiau. Eu asteptam cu inima stransa, pentru ca prea multe daruri n-aveam sperante sa primesc. Convingerea mea era ca Mosul ar fi lasat mai multe daruri din sacul lui daca ar fi gasit si la noi un bradut frumos impodobit. N-avusesem niciodata bradut. Eu imi gaseam darul langa perna, de cele mai multe ori invelit in foita fina: cateva portocale si, eventual, dulciuri. In fiecare an aruncam si eu o vorba-doua, dar atat. In rest, urmaream cat puteam de discret t
