Cu volumul "Jocuri sub ulm", aparut de curand la editura xTimpula din Iasi, tanarul literat Mircea Platon a ajuns la ce-a de-a patra aparitie editoriala, fiind vorba, de aceasta data, de poezie, asa cum se intampla si in 1997 cu "Adversus haereticos". Fara sa exagereze, asa cum poezia de astazi o cere, "Jocuri sub ulm" este o carte care cuprinde 12 poeme, ce se bucura insa de un rafinament tradand grija autorului fata de cuvant, dar mai ales pentru esentializare, in conditiile in care volumul de scriitura creste de la o zi la alta, in detrimentul lecturii. Tocmai de aceea, pe langa faptul ca este o carte usor de citit, prin dimensiunile mici - 70 de pagini, este si suficient de expresiva, coerenta si concisa, pentru a delimita un spatiu poetic complet si bine descris. Mircea Platon penduleaza intre motivele culturale ale unui intuibil timp din istorie, in care unele referinte onomastice se desprind spre un trecut inert, si o falsa contemporaneitate, pe care o presupune dialogul sau adresarea catre o posibila persoana aflata in preajma poetului. Daca in primul caz exista un spatiu al misterului iar referintele tind catre un loc al tainelor si esotericului, in cea de-a doua situare, o liniste suspecta sau o impacare de sine dau versurilor fluiditate si seninatate. Cert este ca prodominant ramane primul model ideatic, cel de-al doilea putand fi inteles ca o replica cel mult complementara sau hermeneutica.

Stilistic vorbind, Mircea Platon prefera o rezolvare tinand de versul frust, de multe ori cu final deschis, de unde imaginile raman partial descrise, fiind preferata intuitia lectorului pentru una dintre paradigmele propuse. in "Stihuri de dimineata", ca intr-o posibila "ars poetica", "Musc cuvintele/ Si le fac sa sangereze/ Strivindu-le intre genunchii tai;/ Desfid linia dreapta/ Opunandu-i doi sani/ Care tulbura apa oglinzii/ in blonde rataciri de-albast