A trebuit să ne cadă ăn mănă, cu oarecare ăntărziere, traducerea românească a enigmaticului roman "cu cheie" L'agonie sans mort (Paris, 1961) - Agonie fără moarte, Ed. Jurnalul literar, 1998 - scris de un nu mai putin misterios autor, Charles Séverin - pentru ca să ne revină, ăn prim-planul cunostintelor noastre literare nume, lucrări ănsemnate si amintiri - astăzi, intrate ăn indiferenta generală.
Dar să ne ăndreptăm atentia, mai ăntăi, spre acest roman al exilului românesc. Am scris enigmatic vorbind despre opera narativă, dar mai "enigmatic" este autorul. Charles Séverin pare a fi fost numele literar al eminentului clasicist - unul dintre ultimii nostri valorosi cunoscători ai literaturilor clasice - N.I. Herescu. Post-scriptumul partial al d-lui Nicolae Florescu ne lămureste. Identificarea fusese ăntreprinsă, ăn 1961, de către Virgil Ierunca (Românul, New-York) - nu fără oarecare ăndoieli ("s-ar putea, bineănteles, să mă ănsel"). ăn schimb, regretatul profesor Eugen Lozovan, din Copenhaga, prieten de familie cu N.I. Herescu si cu fiica lui, Ioana Herescu, fostă elevă a Scolii Centrale din Bucuresti - nu pare a fi avut asemenea ăndoieli.
Romanul reflectă ănsă o realitate cunoscută: confruntarea celor din Occident (ăn spetă, din Franta) cu exilatii români. Traducerea romanului a fost ăncredintată unei neobosite literate, mereu prezente ăn lumea noastră literară: d-na Cornelia Stefănescu, fostă, cu modestie, "cercetătoare" la Institutul de Literatură al Academiei ("G. Călinescu") care a avut sansa de a lucra sub oblăduirea si alături de marele critic, de a-i urmări opera in fieri (Scrinul negru!) dar si de a-i urma exemplul. A coordonat impunătoarea Bibliografie a relatiilor literaturii române cu literaturile străine, (1854-1918, ăn 3 volume), a cercetat "momentele romanului" românesc si francez, dar, mai ales, a alcătuit monografii