Rugat zilele trecute de un prieten să-i cumpăr un bilet de tren, am petrecut vreo zece minute în fata ghiseului unei agentii C.F.R. Pe când parlamentam cu functionara, spunându-i ce doresc si asteptând sosirea diagramei, în urma mea s-a creat un sir destul de respectabil, de sapte-opt metri. Cum nu prea aveam altceva de făcut, i-am studiat pe cei de la coadă, curios să aflu pe unde mai călătoreste românul. Surprins de numărul impresionant de oameni care, la diverse ghisee, se încolonaseră răbdător, mi-am reamintit că, tot mai des, din "Mersul trenurilor de călători" sunt radiate diverse curse. Motivatia oferită de responsabilii C.F.R. se învăluia în implacabilul argument economic: respectivele trenuri nu erau viabile financiar. S-a ajuns până acolo, se spune, încât cursele nu mai acoperă nici sumele cheltuite cu măturarea vagoanelor.
Cu toate acestea - citeam într-un ziar - chiar trenuri care circulă pline nu aduc nici un beneficiu, pentru că se practică evaziunea la scară mare. Vina o poartă, se spunea, eternul "nas", corupt si nesimtit, care a reusit să privatizeze, înaintea F.P.S.-ului, dacă nu garnituri întregi, în orice caz, vagoane întregi! Nu stiu cum stau lucrurile în realitate, însă nu cred că bietii controlori sunt mai corupti decât sefii lor din fruntea piramidei. Stiu doar ce am văzut în cele zece minute în care vreo nouăsprezece-douăzeci de cetăteni s-au perindat prin fata ghiseului si au cumpărat bilete.
"Au cumpărat" e un fel de a zice: cam paisprezece-cincisprezece dintre ei (adică vreo optzeci la sută) erau posesorii unor acte sau ai unei scutiri (totale sau partiale) de plata biletului: angajati ai regionalei (un tânăr simpatic a primit, be baza unei simple legitimatii, nu mai putin de sase bilete gratuite), lucrători la politia feroviară, trei pensionari, doi handicapati, câtiva studenti (unul dintre
