•Moldovenii sint in topul traficului de tigari, de stupefiante si de arme •Autoritatile stau cu miinile in sin •Fratii se imbogatesc in timp ce toata lumea se gindeste la ei ca la niste victime
Cit? "Da' da cit vrei. Opt mii?" - ma priveste intrebator. Nu - raspund. "Da sapte..." Ii dau. 7.000 de lei, un pachet de tigari; pentru patriotism, da bine - imi spun in gind - pentru graniceri nu, si nici pentru gardienii care trec, impasibili, pe linga noi - cu niste bite atirnate, la vedere, de briu.
Astia sint moldovenii, de la care mai toti iesenii cumpara cite ceva. Nu din patriotism. Preturi mici, pe masura produselor, pe masura nevoilor. Ei sint fratii nostri, uitati peste Prut, la marginea imperiului rosu, imperiului nepasarii sau al inconstientei, care fac afaceri de miliarde de lei.
Of, Natasa...
Olea are peste 55 de ani - si-i vezi virsta numai cind vinde cite ceva din sarsanalele smotocite deja de graniceri: furiseaza priviri, si-i tremura barbia. "Cit?", "De unde?" sau "Cum?" sint, probabil, cele mai frecvente cuvinte ale unui moldovean venit aici cu marfa. Olea vinde de toate - voia sa-mi dea, pe mai nimic, un sac de griu, sau orez - pentru ca la ei, la scoala, salariile au intirziat mult, si sint platiti in produse.
Andrei - studentul etern - risipeste rapid induiosarile pentru moldoveni. "Fac afaceri", ride strimb la mine. Dupa un timp, ma dumiresc si ce fel de afaceri: arme, droguri sau femei. Poate ca Andrei se lauda. "Nu, e pe bune; vrei, dai lozu' si pleci, si nu mai scoti vorba ca nu-i bine". Poate ca are dreptate; Andrei are o ceafa groasa, de luptator, si prieteni cam dubiosi.
Moldoveni: o galerie de personaje care au transformat Iasul intr-un oras-bazar. In care fratii de peste Prut isi etaleaza produsele. Pentru autohtoni, legile sint stricte sau chiar aspre - nu ai voie sa faci comert de
