Nici Anglia nu scapă de bărfa ăndrăcită a celor patru asi ai vietii pariziene. Greoaia, morala, cinstita, dacă vreti, buna Anglie, orisicum, fată de spiritul frantuzesc latin, ironic, spumos, tolerant si atăt de ăntelegător ăn ale vietii... Azi limba engleză ăsi ia o revansă. Dar nu despre asta-i vorba.
Dar, mai ăntăi verva, cinismul celor patru, ideile lor ăn materie de fericire, de morală:
..."Eh, eh! Face Bixiou, fericirea păcătuieste prin faptul că indică ceva absolut; o aparentă ce-i face pe atăti neghiobi să se ăntrebe: "Ce-i fericirea?" O femeie cu mult spirit spunea: "Fericirea este acolo unde o pui."
- Femeia aceasta proclama un adevăr trist, spuse Blondet.
- Si moral, adăugă Finot.
- Arhimoral! Fericirea, ca si virtutea, ca si răul, exprimă ceva relativ, răspunse Blondet. Astfel, la Fontaine spera că o dată cu trecerea vremii, condamnatii se vor obisnui, cu pozitia lor, si vor sfărsi prin a se simti ăn infern ca pestele ăn apă."
Aici, Bixiou profită de moment si ăl stampilează pe marele fabulist:
- Nu există băcan - spune el - care să nu stie pe din afară ce zice la Fontaine!
ăncet-ăncet se ajunge ăn cele din urmă si la Anglia, iar noi stim căt de anglofobi sănt bunii nostri verisori, frantuzii... E vorba despre o expresie tipic englezească si de o "apucătură" englezească si ea, ce desparte cultura insulară de cultura si "modul de viată" din restul continentului.
..."Finot, - intervine Bixiou, - te rog să ne explici legea cea mare numită improper ce guvernează Anglia!... ăn Anglia, Finot, tu te legi străns de tot de o femeie, ăntr-o noapte, la bal sau ăn altă parte; a doua zi de dimineată o ăntălnesti din ăntămplare pe stradă, si dai semne că ai cunoaste-o: improper! (nu se face, n.n.). Sau iei prănzul ăn oras cu un om alături, fermecător, spiritual, fără nici o morgă, purtăn