Domnul Goe. Ne cumparasem o casuta in locul apartamentului cu doua camere si imi doream cu disperare un copil de maidanez. Cu atata disperare, incat am inceput cautarile, chiar si in statiuni. Credibil sau nu, la vreme de primavara, parca puii de catei, prezenti peste tot pana atunci, se ascundeau de...

Domnul Goe

Ne cumparasem o casuta in locul apartamentului cu doua camere si imi doream cu disperare un copil de maidanez. Cu atata disperare, incat am inceput cautarile, chiar si in statiuni. Credibil sau nu, la vreme de primavara, parca puii de catei, prezenti peste tot pana atunci, se ascundeau de mine si de un trai bun. Nu-i gaseam! Dupa doua saptamani, intr-un maldar de gunoaie, a aparut "mult visatul". Un ghem galben-maroniu, mustacios, cu blana cazuta (in schimbare, mi-am zis eu) si labutele groase, la dog german. Acasa am "verificat" mai bine "prada". Era plin de purici si de ouale lor si plangea continuu. L-am dus la un cabinet veterinar unde dl doctor l-a samponat, pieptanat si uscat, apreciind cumintenia micului catel.

Acum, catelul avea nevoie de un nume si cum nu voiam ceva cu "y" la sfarsit, am ales sugestia soacrei mele si l-am numit Goe. De aici a inceput totul... adica de la nume. Goe nu se abatea nici macar cu un centimetru de rasfatatul lui nenea Iancu. Obraznic, mofturos, alintat, rozator de incaltaminte si haine, ne fermeca, totusi, pe toti. As mai adauga la capitolul necazurilor tratamentul injectabil, in urma unei pneumonii, suportat cu stoicism la putin timp de cand aparuse in viata noastra.

Domnul Goe la un an si cateva luni pe care le are acum, cantareste vreo 25 de kilograme, dar nu tine seama de ele si e destul de greu sa primesti dovezile lui de afectiune, manifestate prin... sarituri. Asta cu noi, cei ai casei, cu restul fiind foarte rau. Se zburleste tot, latra de-adevaratelea si daca se iveste