ăntr-o "Diagonală" deplânsesem absenta studiilor despre mărturiile din Gulagul românesc. ămi replicase Ruxandra Cesereanu, foarte decent - si acum ămi dau seama cât de justificat - reprosându-mi că nu tin seama de ceea ce a fost publicat si lăsându-mă să ănteleg că ea ănsăsi scrisese pe această temă. Căutând, câtva timp după aceea, ăn bibliotecă o carte anume care nu mi-a fost mirarea dând, ăn rafturile unde n-ar fi trebuit să se afle decât volumele deja citite, peste acest titlu Călătorie spre centrul infernului. Eseul era semnat tocmai de Ruxandra Cesereanu si apăruse anul trecut.
Lectura lui a ănsemnat pentru mine o reală ămbărbătare. Obsedată de amnezia ce caracterizează ăn clipa de fată largi sectoare ale societătii românesti, de moliciunea unei vieti literare ce ăntârzie să-si aseze noile ierarhii si să despartă grâul de neghină, aveam ăn mâini un model de abordare a acestui nou gen literar.
Exemplar din mai multe motive. Demersul comparativ mai ăntâi. Luându-si drept subiect cărtile scrise despre Gulagul românesc, autoarea a ănceput prin a merge la sursă: Siberia lui Soljenităn si Salamov, primul umanizând, crestinând ăntr-un sens "planeta de putrefactie" care era Kolyma pentru cel de-al doilea. Lui Soljenităn ăi datorăm desigur ăn Apus revelatia Gulagului prin Arhipelagul a cărui lectură este totusi suportabilă deoarece câtiva detinuti reusesc să-si mentină o statură umană. Salamov ănsă evacuează din viziunea sa si eroii si victimele, conditia umană de aici este paranormală, lui i-a fost dat să vadă ceva ce omul n-ar trebui să vadă, prin el, ne aminteste si André Glucksmann. Infernul este acela ce depune mărturie, iar scriitura ea ănsăsi devine infernală.
ăn felul de a se sluji de o bibliografie aproape exhaustivă, Ruxandra Cesereanu dă dovadă de o ănclinatie deosebită pentru frazele si definitiile cele mai semnificati
