De la incendiara declaratie din vară a lui Adrian Năstase, cum că în toamnă Transilvania va fi atacată - dinăuntru sau dinafară, oracolul pedeserist n-a fost prea clar -, iar România dezmembrată, număr cu înfrigurare săptămânile si lunile. Am ajuns la mijloc de noiembrie, peste două săptămâni începe iarna - si nimic! Niste greve studentesti destul de anemice, pornite de la Bucuresti, o revoltă sindicalistă cu accente... contondente la Brasov, si cam atât. Nici străinătatea, nici grupurile "iredentiste" din interior nu par prea grăbite să împlinească profetiile pufosului lider stângist. Înafara provocărilor obisnuite - si la fel de ordinare - ale publicatiilor nationaliste, România somnolează, asa cum o face de atâta vreme. Dacă e să ne confruntăm cu o primejdie reală, atunci ea provine de la mormanele de gunoaie ce stau gata să ne acopere. E singura dovadă contemporană că suntem nu doar urmasii lui Traian si Decebal, ci si ai Anei lui Manole!
Guvernul, condus de un premier care a depăsit în materie de incoerentă si de irational orice limită, nefiind decât o bucată moale de aluat în mâna dusmanilor propriului partid, s-a coborât până la limita santajului si a nerusinării: dl Berceanu, despre care se spune că e putred de bogat, vede solutia în termenii unei mituiri jalnice. Pentru a-i retrimite pe muncitori la lucru, a "aranjat" achizitionarea a unsprezece autocamioane de către unul din ministerele mai bogate. Nimeni nu-si pune problema ce se rezolvă cu asta. Nici măcar ministerul cu pricina, care ori e condus de niste imbecili, care nu si-au dat seama până acum că au nevoie de unsprezece autocamioane, ori de niste ticălosi, care acceptă astfel să intre într-un joc primejdios.
De la adăpostul conturilor în dolari, al benzinăriilor si al firmelor de import-export pe care le administrează cu măiestrie, politicienilor români le vine greu
