După un volum de nuvele apărut ăn 1998 la Polirom, Anamaria Beligan revine ăn atentia cititorilor români cu un roman, Scrisori către Monalisa, publicat anul acesta la aceeasi editură, cu sprijinul guvernului Australiei unde autoarea trăieste de mai multi ani. Dacă se stie că Anamaria Beligan (fiica Danei si a lui Radu Beligan, "formidabilii părinti" cărora le este dedicat romanul) a mai publicat nuvele ăn reviste australiene si românesti, romanul de fată pare să fie inedit, chiar dacă scris initial ăn engleză si tradus de Dana Lovinescu si Anamaria Beligan.
Actiunea se petrece ăn 1982 ăntr-un burg din Germania unde mai multi est-europeni si alti defavorizati de istorie se află ăn lagăr. Autoarea s-a documentat de la sursă, pentru că ăn acelasi an 1982 ea ănsăsi a părăsit România si a petrecut sapte luni de lagăr ăn Germania ănainte de a emigra ăn Australia.
Hotelul Arkadia unde se află cazati Asylbewerber-ii este populat cu figuri (poate prea) simbolice, iar atmosfera, si asa ăncărcată de frustrări si sărăcie, e mai ales complicată de felul ăn care sunt priviti azilantii de către populatia legitimă a burgului, reprezentată de Herr Kowalski, un director nu prea onest, de Frau Kohl, o asistentă socială ineficientă si de Frau Husserl, sexagenara gimnastă, fostă victimă a soldatilor rusi. Dincolo de aceste figuri individuale, mult mai apăsător e dispretul oamenilor respectabili ăn general care, "atunci când treceau prin fata Hotelului Arkadia, traversau soseaua/.../ Toti procedau la fel, după un tipic la fel de puternic si de indubitabil ca instinctul. Explicatia putea fi foarte simplă, ca de pildă putoarea pe care o emana Hotelul Arkadia. Căci, pentru nasurile neobisnuite cu el, amestecul ăla de mirosuri - curry, si usturoi, si cârnati sârbesti si vinjak, si remarcabil de rezistenta duhoare a picioarelor lui Cotenet - ănsemna o i
