Eu se intitulează noul volum de poezie al lui Mihai Ignat. "Nouă" cu adevărat este sectiunea intitulată "si alte secvente". Multe dintre poemele reunite sub titlul Klein sunt deja la a treia aparitie ăn volum: mai ăntâi, ăn 1995, ăn Tablou de familie unde Mihai Ignat debutează alături de alti cinci tineri scriitori; urmează apoi un Klein "complet" la Editura Timpul din Iasi ăn acelasi an; ăn sfârsit, anul acesta, la Paralela 45, aceste poeme apar ca o primă parte din cartea Eu. Klein c'est moi, ar putea spune poetul fără să gresească.

Cuvintele lui Mircea Cărtărescu din prefata la Tablou de familie (cuvinte care priveau ăntreaga generatie '90) i se potrivesc foarte bine lui Mihai Ignat: "nici o preocupare generationistă, nici o ambitie de a schimba fata literaturii române, nici un complex si nici o obrăznicie fată de eventualele modele - sau anti-modele - literare". O poezie cu adevărat postmodernă, relaxată, promovând cu nonsalantă un discurs oarecum ermetic care i-ar fi contrariat pe optzecisti. De altfel, poetul brasovean "se joacă", nu de putine ori, cu seriozitatea si spiritul polemic al postmodernismului timpuriu. Celebra sintagmă "poetul a coborăt ăn stradă" cunoaste replica: "Post-scriptum:/ părti smulse si proiectate pe carosabil". Si acest accident rutier are loc după ce poetul a avut la ăndemână si altă optiune (mai postmodernă), aceea de a rămâne lângă televizor ("mai degrabă zappeur").

"Teoria ăn versuri" ocupă foarte mult spatiu ăn poemele lui Mihai Ignat. Diverse probleme de filosofia limbajului sau de teoria literaturii cunosc răspunsuri poetice. Tocmai aceste mize non-poetice ăi modelează discursul. Poemul "Klein" ăncepe cu o frază ruptă din vreun manual de pragmatică ănsă pasajul se termină cu un ermetism ămprumutat din poezia modernistă:"intrând ăn detalii, trebuie precizat că/ soarele intrând ăn nori, umbre