OSCE va avea nevoie de leadership, de un presedinte puternic si imaginativ si nu de o tara care se bucura sa se muleze pe niste principii pe care de-abia le intelege Monarhia absoluta a membrilor permanenti ai Consiliului de Securitate al ONU asupra afacerilor internationale se aproprie de sfirsit. Incet, dar sigur, incepind cu razboiul din Kosovo, arbitrariul echilibrului intre puteri este inlocuit, exact ca in sistemele democratice intra-statale, cu respectul fata de o norma recunoscuta de majoritate ca fiind dreapta si legitima. Este vorba, generic, de normele ce definesc drepturile omului. Trebuie facuta distinctia intre o norma internationala rezultata exclusiv din relatii de putere, chiar daca acestea sint formalizate in tratate si depozitate in institutii internationale recunoscute, si un spatiu normativ bazat pe principii in sine independente de puterile care le sustin sau nu la un moment dat. Este vorba, si intr-un caz si in celalalt, de reguli de drept, de drept international. Diferenta intre dreptul status-quo-ului sustinut cu precadere de Rusia si dreptul avind la baza protectia demnitatii individului sustinuta de Occident este insa radicala, consemnindu-se in cele din urma pe teren etic. In timp ce dreptul international al natiunilor suverane cladit pe structura statala de dupa cel de-al doilea razboi mondial este implacabil afectat de accidente, ironii, nedreptati si acte de forta de-a lungul istoriei, de abuzul de mit si ideologie, dreptul omului are meritul de a preceda intimplatorul etnic. Considerate ca inerente naturii umane, prezente din momentul conceperii, neafectate de cirmaci nebuni sau incompetenti, de vecini sau compatrioti nealesi, drepturile individului sint singura substanta din care se poate cladi o structura sociala viabila pentru mileniul urmator. Impactul asupra relatiilor si securitatii internationale al acestei filosofii practice es