Dupa cum se vede, Editura OuTopos merge tare, reusind intr-o singura toamna sa publice cinci carti in colectia "Noua Literatura", carti ale tinerilor scriitori ieseni care sint mai hotariti ca oricind sa produca o schimbare de mentalitate in rindul literaturii actuale. Probabil, acelasi lucru il incearca si instruitul si cunoscatorul Ovidiu Nimigean cu ultima sa aparitie "adio adio dragi poezii". Nu stiu sigur ce reuseste in contextul amintit Ovidiu Nimigean, dar faptul ca aceasta carte vrea sa spuna ceva mai aparte este sigur. In ceea ce ma priveste, aceasta carte nu este deloc reusita, dar traiesc cu sentimentul ca este asa cu buna stiinta a autorului. Si argumente ar fi. In primul rind, inca de pe pagina de garda apare o nota bio-bibligrafica unde isi da adresa la care poate fi gasit de admiratori si denigratori, dupa care insiruie o lista de prieteni carora le aduce multumiri, gasindu-l tap ispasitor pe Gellu Dorian de la editura Axa din Botosani, care probabil nu i-a publicat la timp cartea. Merge si asta... Mai greu de inteles este rostul tabloului electric de pe prima coperta, descompletat de sigurante, de unde inteleg ca s-a taiat curentul si, in concluzie, "adoi adoi dragi poezii". Daca ar fi sa vorbim de substanta poetica a textelor, se poate spune ca ea exista, si uneori exista suficient. Dar grafica pe care o pune in miscare este ciudata. Litere mici, ingramadite, inlocuite cu simboluri (uneori, in loc de "ca" prefera "K", in loc de "si", prefera "&") si ca sa ne arate ca se poate, scrie in limba romana cu caractere maghiare etc. Nu-mi ramine decit sa cred ca Ovidiu Nimigean face bascalie, pentru ca nu mi-l pot imagina jucindu-se ca un adolescent si facind experiente cu literatura, minunindu-se, la sfirsit, de frumusetea noilor descoperiri. Pentru ca este clar ca si el stie ca nu prea se mai citeste prin tarisoara asta; daca mai vii si cu asemenea i