La noi, cum se face toamnă, ne trezim pe cap cu inflaţie în creştere şi un leu în scădere, mai mult faţă de dolar şi mai puţin faţă de euro. Şi în acest an am înregistrat o astfel de tendinţă. Am scris, cîndva, că băncile simt inflaţia înaintea Statisticii. Acum, sînt tentat să spun că în general, în economie, băncile simt înaintea Statisticii atît furtuna, cît şi vremea bună. Analizînd starea băncilor, în acest sfîrşit de toamnă, nu putem spera că vremea se va îmbunătăţi într-un timp scurt. Dar ceva bun se întîmplă totuşi. Acum ne sînt bine cunoscute primejdiile şi ştim cum ne putem apăra. Şi încă un fapt notabil: avem cîteva pieţe care funcţionează bine. Piaţa interbancară, bunăoară, e extrem de dinamică. Băncile, în tranzacţiile dintre ele, se orientează rapid şi pot să schimbe întreaga configuraţie a pieţei în numai cîteva minute. În raporturile dintre bănci şi clienţi, însă, mai ales pe segmentul în care este implicată populaţia, nu se pot produce schimbări tot atît de rapide. Depunătorii din rîndul populaţiei cîntăresc adeseori lucrurile îndelung şi nu se grăbesc să ia anumite hotărîri. Din acest motiv băncile se feresc să-i surprindă cu schimbări şocante. Dobînzile au urcat un timp. Acum însă aşteaptă semnale mai precise, din partea inflaţiei în primul rînd, pentru a decide ce se va întîmpla: vor urca ori nu. O temă fierbinte îi preocupă în aceste zile pe unii oameni politici, oameni de afaceri sau economişti: "zgîrcenia Băncii Naţionale". Tot mai des, în vremea din urmă, Băncii Naţionale i s-au adus acuzaţii că închide prea mult robinetele de la pompele de bani. Şi că, în acest fel, restrînge drastic alimentarea economiei cu o resursă vitală. Cuvîntul "zgîrcenie" nu cred că-i la locul lui. L-aş înlocui cu un alt cuvînt, mai potrivit: prudenţă. Apoi aş lua în calcul un adevăr simplu: nimic nu e mai uşor decît să faci bani. Ar fi de-ajuns ca la Banca Naţ