Scrisoarea Saptamanii. "Vreau din tot sufletul sa-i ajut pe copiii din Muntii Apuseni". Stimata Sanziana Pop,. Am citit in revista "Formula As" despre clasa de copii moti care n-au mai putut sa-si faca excursia planuita la Bucuresti, deoarece le lipseau 2,5 milioane de lei. As reusi...
Scrisoarea Saptamanii
"Vreau din tot sufletul sa-i ajut pe copiii din Muntii Apuseni"
Stimata Sanziana Pop,
Am citit in revista "Formula As" despre clasa de copii moti care n-au mai putut sa-si faca excursia planuita la Bucuresti, deoarece le lipseau 2,5 milioane de lei. As reusi sa strang acesti bani, dar nu stiu cum sa fac sa ajunga la ei. Ieri, 17 octombrie, a fost ziua mea de nastere si as vrea sa pot darui si altora din fericirea mea. Sunt un copil crescut la oras, desi padurea mi-a fost mereu aproape, fiind nascuta si crescand in Brasov.
Prima si singura data cand am fost la tara aveam 23 de ani(!), acum trei ani, cand am terminat facultatea. Pana atunci n-am crezut ca mai exista oameni care n-au baie, n-au curent electric, n-au gaz metan. Era ca si cum m-as fi intors in timp. Si totusi, uneori ma intreb cine e mai fericit. Copilul din oras? Copilul din munte? Nu stiu daca as rezista sa ma despart definitiv de comoditatile vietii urbane, dar uneori ma sufoc si atunci plec in munti sa-mi gasesc linistea. Puii de moti s-au nascut intr-o lume salbatica, iar frumusetea obarsiei lor nu va putea fi inlocuita de nici un alt loc, dar trebuie totusi sa stie ca sunt si ei copiii acestei lumi. Au dreptul sa cunoasca si frumusetea altor locuri, posibilitatile pe care le ofera lumea civilizata (atata cat este ea).
Cand am intrat prima data pe Internet si am comunicat cu oameni din toata lumea, am fost nespus de emotionata. Erau oameni din America, India, Japonia, de peste tot. Cred ca si acesti copii au dreptul la aceste emoti