La despartirea de Bobita. Imi este atat de greu sa vorbesc despre el la timpul trecut! Cu cateva zile in urma inca ne mangaia tristetea si ne inveselea. Dar acum Bobita nu mai este cu noi. A fost si el secerat de actiunea de otravire a cainilor, recent petrecuta in Uzina Tractorul - Brasov. A fost un...
La despartirea de Bobita
Imi este atat de greu sa vorbesc despre el la timpul trecut! Cu cateva zile in urma inca ne mangaia tristetea si ne inveselea. Dar acum Bobita nu mai este cu noi. A fost si el secerat de actiunea de otravire a cainilor, recent petrecuta in Uzina Tractorul - Brasov. A fost un catelus cat o picatura, cu labutele scurte, blanita neagra cu alb, iar pe spate avea o bulina neagra, de unde i se tragea si numele. Blanita lui era plina de vartejuri, iar ochii ii exprimau o totala intelegere, caci era crescut printre oameni si ne stia toate obiceiurile. Intelegea tot ce-i vorbeai si era plin de dovezi de iubire, asa cum este orice animal, daca ai rabare sa-l cunosti. Dormea relaxat, cu labutele in sus si noi radeam, intrebandu-l daca face exercitii yoga. Cand ma gandesc ca nu-i voi mai mangaia niciodata capsorul ca o matasica si el nu-mi va mai linge mana, imi vine sa urlu! Oare cui facea rau mica faptura? Avea si el locul lui, timp de opt ore avea "familia" lui. Sunt atat de indurerata! Noua, amaratilor acestei tari care avem asa de putine bucurii, ni se ia totul! Pana si dreptul de a iubi. Toate metodele celor ce ne conduc sunt metode extreme, care in loc sa ne faca mai buni, ne inraiesc sau ne imbolnavesc sufletul.
Imi este tot mai greu sa traiesc printre astfel de oameni, in aceasta tara, unde nimeni nu aude pe nimeni, unde se vorbeste mult, se "dezbate" mereu cate ceva, dar nu se ia nici o masura, nu se indreapta nimic, unde fiinta iti este calcata in fel si chip! Dar pentru toate acestea, Bobita nu are nici o vina
