Gary HolcomB este conferentiar la Armstrong Atlantic State University din Savannah, Georgia, Statele Unite, unde predã teorie post-colonialã si cultura minoritãtilor. Specializat în studiul literaturii caraibiene si afro-americane, si-a obtinut doctoratul în 1995 la Washington State University si a scris un volum de eseuri despre Claude McKay care va apãrea la University of Illinois Press. A scris si prozã, dupã cum o dovedeste povestirea din aceste pagini, iar în prezent, la încheierea perioadei sale ca lector Fulbright la Catedra de Englezã a Universitãtii din Bucuresti, doreste sã scrie o carte despre România.

Trebuie sã întelegeti starea în care eram. Petitorii locali se mutaserã acolo: erau în jur de douãzeci, asteptînd ca Bãtrîna Reginã sã se hotãrascã în privinta celui ales. Mãcelãriserã cel mai de soi miel, bãuserã cel mai ales vin si se giugiuliserã cu toate servitoarele. Era un chiolhan permanent pe seama mostenirii mele, iar eu nici mãcar nu eram invitat.

Cel mai rãu, servitoarele îsi luaserã nasul la purtare, refuzînd sã curete mizeria si rãspunzînd cu obrãznicie. Într-o casã trebuie sã fie ordine, iar servitoarele îsi pierduserã controlul, cãzînd într-o delãsare de cea mai joasã spetã. Cînd se întîmplã asa ceva, se pierde toatã autoritatea, atît în cazul controlului asupra unei case cît si în cel statal care oricum, se reflectã unul în celãlalt.

Între timp, Bãtrîna Reginã, deprimatã, tesea toatã ziua, pãrînd totusi cã nu mai terminã niciodatã ce începuse - un giulgiu pentru bãtrînul tatã al lui Durere, care devenise o relicvã, un zdrentãros decrepit ce urina pe copaci. Era stînjenitor de-a dreptul. Nu puteam sã-mi invit nici un prieten si nici sã aduc fete în casã.

Si toti ceilalti pirati bãtrîni - vechii aliati ai lui Durere - erau morti sau plecati care încotro, e