Dacã primul filozof, întelegînd prin filozofie încercarea de explicare a lumii prin rationamente logice în virtutea unei premise, este un nume ilustru, Tales din Milet, chiar dacã nu stim prea multe despre el si sistemul pe care l-a construit, primul istoric si critic literar al omenirii, Theagenes din Rhegion, nu se bucurã de un prestigiu similar. În secolul VI î.d.Cr. grecii prin Tales inventã filozofia. Or, conform libertãtii spirituale pe care elinii au formulat-o si realizat-o refuzînd spiritul de dogmã caracteristic culturilor antice orientale, gînditorii greci n-au acceptat argumentul de autoritate si au intrat în polemicã unul cu altul, supunîndu-se reciproc unei analize critice. Dar nu numai filozofia cade sub incidenta acestei atitudini, ci si "miturile constitutive" ale grecilor (fãrã însã ca demitizarea încercatã de o serie de intelectuali sã fi produs efecte politice); or, mitul sacrosanct prin excelentã al grecilor era Homer si poemele sale. Ei bine, în ciuda prestigiului extraordinar si poate neegalat în literatura universalã al autorului Iliadei si Odiseii, un Heraclit din Efes sau un Xenaphanes din Colophon se lanseazã în adevãrate diatribe împotriva poetului prin excelentã acuzîndu-l de imoralitate, deoarece el îi concepea pe zei înzestrati cu patimile si slãbiciunile omenesti. Din acest motiv Heraclit din Efes cerea pãlmuirea lui Homer! Xenophanes din Colophon, secolul VI î.d.Cr., se dezlãntuia violent împotriva antropomorfismului homeric, preluat si de Hesiod: "Dacã boii", spune filozoful, "sau caii ar avea mîini, dacã ar putea picta si face cu ele ceea ce fac oamenii, caii ar da zeilor formã de cal, boii le-ar da formã de boi", iar în altã parte "negrii îsi închipuie zeii lor negri si cîrni, tracii si-i închipuie cu ochi albastri si pãrul rosu". Adversitatea primilor filozofi fatã de Homer merge atît de departe, încît un biograf al lui Pita