Era o seară frumoasă de început de iarnă (luni, 13 decembrie). Nu am nici sobă, nici cămin, aşa încît nu puteam auzi lemnele troznind pe foc, dar caloriferul era cald; afară nu ningea nici cu fulgi mari, nici cu fulgi mici şi mijlocii, şi oricum nu ar fi contat: între blocurile din cartierul meu efectul e altul decît în lunca de la Mirceşti. După o zi agitată ("zici cultură, zici alergătură!", vorba unui amic), eram numai bun pentru a deveni cu totul apolitic şi pentru a privi, relaxat, un film plin de suspense în care binele învinge. M-am aşezat, aşadar, în faţa televizorului ("cum ar fi arătat serile lui Alecsandri dacă pe vremea aia ar fi existat televiziunea şi ce pasteluri ar fi scris bardul?", m-am întrebat, prosteşte, pentru o clipă); era Batman la PRO TV. La acest capitol al culturii de masă am, datorită fiului meu de şase ani şi jumătate, o bogată cultură: am văzut pe Cartoon Network toate episoadele, ştiu cine e Joker, cine e Alfred, cunosc armele şi maşina superînarmată a personajului, mi-au devenit simpatici chiar şi liliecii. Dar Batman "pe viu", cu Jack Nicholson pe post de Joker, era o bună ocazie pentru a-mi completa cultura, devansîndu-l astfel pe fiul meu, care la grădiniţă şi-a alcătuit, împreună cu cîţiva colegi, chiar şi o grupă de intervenţie rapidă "à la Batman" întru prinderea nocturnă a hoţilor. Acum îşi construieşte de zor, din carton, o maşină ultraperformantă. "Al meu eşti", mi-am zis, amintindu-mi că "PRO TV e al tău", şi m-am aşezat comod, hotărît să intru, pentru două ore, în pielea unui cetăţean mediu dintr-o ţară normală, care după o zi de muncă se lasă minţit frumos cu televizorul şi consumă senin o porţie de cultură de masă. E adevărat, era 13. Dar nu cred că din acest motiv izbucnise criza de guvern şi, oricum, "Ştirile PRO TV" rămăseseră undeva în urmă, filmul începuse, eu intrasem perfect în rol (chiar regretam că nu am în