...pe cale să devină

car mortuar Incluzînd în partea tematică a nr. 353 un subiect incitant şi semnături în majoritatea lor prestigioase din domeniul activităţii cinematografice de la noi, Dilema a oferit cititorilor săi, şi îndeosebi cineaştilor şi cinefililor, un adevărat regal publicistic. În ceea ce mă priveşte, în virtutea celor aproape 20 de ani încheiaţi nu chiar de mult, ca producător de film, ultimii 5 dublaţi fiind de ţinerea unui curs de "management cinematografic" la o facultate de profil a unei universităţi bucureştene, resorturi interioare instalate temeinic în conştiinţa şi afectivitatea mea mi-au dat ghes să mă înscriu, in spe, pe lista "musafirilor nepoftiţi" şi, oricum, post factum, a luărilor de cuvînt. În convergenţa aproape unanimă a unui lamento uneori înduioşător, opiniile exprimate conturează, nu fără temei, un fel de panegiric la catafalcul, prefigurat poate, încă prematur, al filmului românesc. Tonul "bocetelor" l-au dat criticii de film şi cu deosebire fostele redactor-şef ale relativ recent sucombatelor reviste de cinema, publicaţii care, în ciuda eforturilor mai mult decît remarcabile făcute de către cele două incontestabile profesioniste ale lumii filmului, dar şi în pofida rabatului făcut în ultmii ani laturii comerciale (can-can-uri şi alte informaţii de culise, postere şi integrame etc. care asezonează publicaţiile de tip magazin, abundente peste măsură pe piaţa românească), au îndepărtat tot mai mult revistele cu pricina de modelul tutelar evocat în continuare cu nostalgie. (...) Asemenea fenomene ţin însă de simptomatica stării critice a cinematografiei româneşti şi nu de cauzalitatea ei. Adevăratele tare letale ale acestui domeniu îşi au sorgintea în situaţia generală nesatisfăcătoare a evoluţiei social-economice post-decembriste, în deteriorarea continuă a nivelului de trai, în contextul cărora tot ceea ce ţine de cul