Lui Fundoianu, nãscut în 1898, i s-a editat, la noi, mai toatã opera, poezie si eseu, (inclusiv poemele si eseurile scrise în limba francezã). A fost un copil precoce de vreme ce a debutat, ca poet, la 14 ani iar la 20 era, prin volumul Tãgãduinta lui Petru, un liric matur. Nu au intrat în atentia editorilor sãi de pînã acum preocupãrile sale iudaistice, manifestate, prin cîteva zeci de eseuri si articole, începînd din anul 1919 si pînã tîrziu în timp. Se poate vorbi, are dreptate dl Leon Volovici, de o naturã dualã a tînãrului scriitor, cea de a doua întrupare fiind cea a publicistului evreu, mult preocupat de aceastã tematicã. Motivatia acestor preocupãri o aflãm, bine instalatã, în biografia sa. Prin mama sa, Adela, era nepotul ilustului poet de limbã ebraicã B. Schwarzfeld (dintr-o cunoscutã familie cãrturãreascã). Si ceva din spiritualitatea bunicului i s-a transmis cu certitudine. Dar, nu e inutil sã o spun, întreaga atmosferã a Iasului natal si cea a tîrgului Herta, unde îsi petrecea vacantele (de la numele unui sat din apropierea Hertei, Fundoaia, si-a luat si pseudonimul literar), acel neuitat tîrgusor evocat, cu nostalgie în poemele sale ("În tîrg miroase a ploaie, a toamnã si a fîn") l-au îndemnat spre tematica iudaicã. La aceasta au contribuit, în mare mãsurã, si relatiile stabilite, la Iasi, cu poetul de limbã idis Iacob Groper, poetul A. Steuerman-Rodion si militantul ideolog sionist A. L. Zissu, cel pe care, ajuns bogat, îl va detesta, peste douã decenii, Mihail Sebastian. Dupã ce debutase demult, în presa literarã, cu poeme si eseuri, în 1919, A. L. Zissu, care întemeiazã, la Bucuresti, ziarul evreiesc, de accentuatã coloraturã sionistã, Mîntuirea, îl invitã pe Fundoianu sã-i devinã colaborator, ca redactor. Tentatia a fost prea mare pentru a nu accepta, mai ales cã, în acest fel, scãpa de provincie, mutîndu-se în Capitalã. Aici, la Mîntuirea, î