În volumul de fatã Comédiens sans le savoir apãrut în noiembrie 1845 la Paris, Balzac îl face sã reintre în scenã pe eroul sãu atît de activ în Casa Nucingen - Bixiou - Jean-Jacques - din care am tradus cîteva scurte fragmente în acest mini-serial.
Este una dintre cele mai frapante viziuni ale scenelor de viatã tipic pariziene.
Reproducem întîi începutul:
"Leon de Lora, pictorul nostru peisagist, face parte din una dintre cele mai alese familii Roussillon, spaniolã de origine, si care, dacã se recomandã prin vechimea rasei ei, de o sutã de ani trebuie sã stim cã se aflã pradã sãrãciei proverbiale a nobililor hidalgo. Venit gol-puscã la Paris, din departamentul, Pirineilor orientali, cu suma de unsprezece franci în buzunar, drept resursã pe viatã, într-un fel uitase cu timpul de mizeriile copilãriei si ale familiei sale, în mijlocul nevoilor ce nu-i ocolesc pe artistii începãtori, a cãror avere nu este altceva decît o vocatie niciodatã stinsã. Apoi grijile gloriei, precum si cele ale succesului, se dovedirã alte cãi prielnice uitãrii...".
*
Imediat apare un verisor de-al sãu, foarte pitoresc, Sylvestre-Palafox-Castel-Gazonal, zis, pe scurt, Gazonal, prin ai cãrui ochi lacomi de provincial-meridional, fastul si strãlucirea vietii Parisului sporesc.
Verisorul din Paris, ocupat, îi spune cã se vor vedea mai bine a doua zi, asigurîndu-l cã vor lua masa împreunã în ziua urmãtoare.
*
"A doua zi, la orele zece, Gazonal, pus la patru ace, avînd în vedere împrejurarea (se îmbrãcase cu hainele lui albastre cu butonii auriti, o cãmasã albã, o vestã albã, si ea, precum si niste mãnusi galbene), îsi astepta verisorul umblînd încolo si-ncoace pe bulevard vreme de o orã, dupã ce aflase de la cafegiu (nume dat sefilor de salã în restaurantele de provincie) cã domnii l
