În vreme ce sindicatele pun umãrul la cãderea guvernului, premierul si inamicii sãi din PNTCD se luptã la vedere, într-un spectacol la care opozitia n-ar fi putut nici sã viseze. Asta în timp ce ministrul Finantelor, dl Remes anuntã cã bugetul pentru anul 2000 ar putea fi unul al relaxãrii fiscale. Întors de la Istanbul cu presedintia OSCE pentru România, dl Constantinescu se strãduieste sã convingã opinia publicã din tarã cã a fãcut tot ceea ce putea pentru binele românilor în cei trei ani de cînd se aflã la Cotroceni.

Nici vorbã cã presedintele are motive pentru aceastã campanie - un recent sondaj de opinie îl aseazã în fruntea listei conducãtorilor care au fãcut cel mai mare rãu României, la egalitate cu Ceausescu.

Cum rezultatele acestui sondaj au fost întoarse pe toate fetele de feluriti comentatori, nu-mi rãmîne decît sã notez cîteva observatii personale fatã de acest loc atribuit presedintelui Constantinescu de 22% dintre subiectii sondajului. El, locul, mi se pare cu desãvîrsire nepotrivit si pentru ceea ce a fãcut, dar si pentru ce n-a fãcut actualul presedinte. A izbutit sã pãstreze, de bine de rãu, asa-numita unitate a actualei coalitii, dar nu a reusit sã determine o mai mare vitezã a actiunii politice a acesteia. Dezavantajul sãu fatã de fostul presedinte e cã în timp ce Ion Iliescu a avut în spate un partid puternic si relativ ascultãtor, Emil Constantinescu s-a putut bizui pe un conglomerat politic - CDR - care, dupã alegeri, mai mult i-a încurcat pe partenerii care îl alcãtuiesc. De aceea în disputele din Conventie glasul presedintelui aproape cã nu s-a auzit, iar în duelurile dintre CDR si Partidul Democrat interventiile presedintelui aproape cã n-au avut ecou. De unde si frecventele declaratii ale dezamãgirii presedintelui fatã de mediul politic autohton. Paradoxal, dar tocmai din cauzã cã n-a putut influenta prea m