Ruleta istoriei Urăsc citatele, dar sînt obligat a recurge la unul din marile nume ale spiritualităţii noastre care, disecînd structurile reale ale istoriei, a spus "Popoarele mici nu fac istorie. Sînt silite să sufere năpăstuirile impuse de alţii." (E. Cioran, Silogismele amărăciunii). Mi-am amintit de această formulare citind în Dilema nr. 355 aprecierile făcute de unul din analiştii dilemelor istorice moderne, privind oportunitatea unei statui. Nu intenţionez să pun în discuţie personalitatea Mareşalului Ion Antonescu. După dispariţia subiectivismelor contemporane favorizate astăzi de libertăţile cîştigate în 1989, el va dobîndi probabil în viitor poziţia pe care o merită pentru istoria acestei ţări. Azi beneficiem de un regim democratic. El are încă multe deficienţe, dar putem schimba păreri fără teamă. Libertatea implică frecvent aspecte paradoxale, deoarece constituie şi un izvor inepuizabil de mediocrităţi, iar cînd acestea au pretenţia de a pronunţa verdicte economice, politice sau chiar istorice, rezultatele sînt funeste. Avem o masă incultă dominată de frustrări sau resentimente, iar despre intelectualitatea educată şi formată înainte de căderea comunismului, prefer să nu fac comentarii. Etnia noastră a avut o istorie tragică. Poziţia noastră la periferia Europei şi la intersecţia imperialismelor limitrofe a pus în pericol mereu existenţa acestui popor. În vremuri străvechi am fost salvaţi de codrii munţilor, deoarece cavaleria barbarilor se oprea la marginea lor. Numai aşa se explică continuitatea şi rezistenţa unei populaţii care, în ciuda năvălirilor (venite în special din răsărit), şi-a păstrat aproape intactă limba şi credinţa. Gheorghe Brătianu vorbea despre enigma şi miracolul istoric al poporului român. Am fost mereu victima unor invazii fără să avem posibilitatea să ne influenţăm propria soartă. Dacă istoria acestui popor a înregistrat şi mo