Cainele bunicului. Sunt multi ani de la aceasta poveste. Era prin... Intr-o zi, bunicul meu a venit acasa cu un pui de catel aruncat in drum. Era mic. Abia se tinea pe picioruse. Bunicul, ce era un mare iubitor de animale, l-a ingrijit personal, ocupandu-se tot timpul de el. Incepuse sa creasca un pi...

Cainele bunicului

Sunt multi ani de la aceasta poveste. Era prin... Intr-o zi, bunicul meu a venit acasa cu un pui de catel aruncat in drum. Era mic. Abia se tinea pe picioruse. Bunicul, ce era un mare iubitor de animale, l-a ingrijit personal, ocupandu-se tot timpul de el. Incepuse sa creasca un pic. Era alb, cu pete maronii, cu urechile maronii. Bunicul i-a spus: "Sa stii, baiete, ca te cheama Nero". In trei luni se facuse frumos, era inteligent, ascultator. Era bucuria noastra, a bunicului, a bunicii si a mea, nepoata lor pe care o cresteau, caci tata murise pe campul de lupta, in razboiul ce nu de mult se terminase.

Pe toti ne iubea Nero, dar cel mai mult pe bunicul. Vacanta mare era raiul meu. In gradina cu zarzavat, printre razoare, pomi fructiferi si tufisuri, ne jucam, alergam, ne piteam si, cand ne gaseam, eu chiuiam de fericire si el latra de bucurie, miscand coada ca un ventilator, ca ma miram cum nu se rupe. Obositi, ne asezam pe banca lata de sub imensul nuc batran, sa ne mai tragem sufletul, apoi ne tratam cu cate un castravete sau o rosie rupte din vrej, pe care le mancam cu deosebita pofta. Stam ce stam si iar o luam cu joaca. Asa treceau zilele fericite ale copilariei mele, inconjurata de dragostea fara margini a bunicilor. Doamne, ce zile fericite erau, ce zile minunate, cum ne iubeam intre noi, ce rai era locuinta noastra unde imparatea maiestuoasa unirea si iubirea!

Treceau zilele, a venit toamna, iarna faceam un om mare de zapada pe care Nero il admira dandu-i tarcoale si latrand pe toate tonurile - cin