Povesti cu ingeri. Ingerii din pomul de Craciun. Tata, Dumnezeu sa-l ierte, era extrem de sever si necrutator in ce priveste educatia noastra fizica, morala, spirituala. In fiecare seara, dupa ce ne spalam pe dinti, ne luam covorasele de rugaciune si ne duceam in camera lui, le asterneam alaturi, in...

Povesti cu ingeri

Ingerii din pomul de Craciun

Tata, Dumnezeu sa-l ierte, era extrem de sever si necrutator in ce priveste educatia noastra fizica, morala, spirituala. In fiecare seara, dupa ce ne spalam pe dinti, ne luam covorasele de rugaciune si ne duceam in camera lui, le asterneam alaturi, ingenuncheam cu spatele la soba si cu fata spre rasarit si ne spuneam rugaciunile. Ne punea sa le rostim cu glas tare. Sora-mea, mai mare, dar oricum mai evoluata (chiar si azi, cand diferenta de varsta s-a sters), stia mai multe rugaciuni: Tatal Nostru, Crezul si altele, care pentru creierasul meu dintre urechi capatau niste semnificatii ciudate. Imi inchipuiam ca "Tatal Nostru din Ceruri" e ca tatal nostru adevarat, aspru si neiertator, care te pandeste dintre nori si abia asteapta sa faci vreo prostie ca sa te bata la fund. Cand sora-mea zicea: "Vie Imparatia Ta", eu imi imaginam o imparatie "vie", unde copacii aveau picioare si umblau, unde muntii se loveau cap in cap ca tapii, toate lucrurile si vietuitoarele aveau aripi si zburataceau de colo-colo...

Cand venea randul meu, eu spuneam o singura rugaciune, care-mi placea: "Inger, ingerasul meu/ Ce mi te-a dat Dumnezeu,/ Toata ziua fii cu mine/ Si ma-nvata sa fac bine./ Eu sunt mic, Tu fa-ma mare,/ Eu sunt slab, Tu fa-ma tare,/ Toata ziua ma pazeste/ Si de rele ma fereste!". Din pacate, n-aveam imaginea nici unui inger la care sa ma uit. De-o parte si de alta a ferestrei erau cateva iconite si una mai mare, cu un Hristos dureros de frumos, cu ochii stinsi, dusi in sus, ca sa priveasca C