Legea accesului la dosarele Securitatii va intra in vigoare, in urma promulgarii de catre presedintele Constantinescu, la mai bine de doi ani de la depunerea ei la Senat de catre senatorul Constantin Ticu Dumitrescu,. Prin aplicare nu vor fi indeplinite decit partial sperantele initiatorului si promisiunile CDR, din campania electorala din 1996, privind reforma morala a societatii romanesti. Legea se mai numeste si "a deconspirarii Securitatii ca politie politica", insa Ticu Dumitrescu, care a renuntat la calitatea de initiator pe parcursul dezbaterii in Parlament, o numeste acum "a conspirarii Securitatii", apreciind ca singura prevedere care corespunde cit de cit scopului initial este cea referitoare la accesul cetatenilor la propriul dosar. Cetateanul va putea afla, la cerere, si numele celor care au dat informatii pentru intocmirea dosarului de securitate. Legea a trecut de Camera Deputatilor abia la inceputul lunii iunie a anului 1999, dupa doi ani de la initiere, timp in care a fost de mai multe ori modificata in ambele Camere legislative, insistindu-se pe interpretarile fiecarui text. Mai intii senatorii si, apoi, deputatii au reusit performanta de a incarca textul proiectului in asa fel, incit sensul acestuia sa fie deturnat de la ceea ce a intentionat Ticu Dumitrescu. El va ramine poate singurul parlamentar care a luptat timp de doi ani pentru un proiect de lege, in timp ce unii dintre colegii sai nici macar nu si-au pus semnatura pe vreo initiativa legislativa, contribuind insa din plin la degradarea imaginii Parlamentului, prin absente si prin preocupari fara nici o legatura cu activitatea parlamentara. Printre parlamentari a bintuit "frica de trecut", alimentata din cind in cind cu cite un exemplu: Adrian Vilau, Francisc Baranyi, a caror colaborare cu Securitatea le-a grevat cariera politica. In plus, obstructionarea legii Ticu Dumitrescu a fost incurajat