Romania a primit premiul politic al inceperii negocierilor cu UE nu pentru ceea ce este, ci pentru ceea ce promite sa fie A venit si ziua mult asteptata in care Romania a fost invitata sa inceapa negocierile de aderare la Uniunea Europeana. Decizia luata la Helsinki nu a fost o surpriza, asa cum nu a fost o surpriza scrisoarea adresata presedintelui Emil Constantinescu de premierul britanic Tony Blair in preziua summit-ului, in care il asigura ca decizia celor 15 va fi favorabila. In luna mai insa, cind acelasi Tony Blair anunta in fata Parlamentului roman ca luna decembrie va aduce vesti bune pentru Romania, surpriza a fost totala, vestea fiind primita cu un optimism fricos de autoritati si cu un scepticism circotas de opozitie. "Prin decizia de la Helsinki, Romania a primit un premiu politic din partea Uniunii Europene pentru atitudinea din timpul crizei kosovare", anunta ieri o agentie de presa. Asa este, ajustarea pozitiei UE fata de Romania, materializata in anuntul facut la summit-ul din capitala finlandeza, urmeaza examenului ad-hoc la care a fost supus Bucurestiul si pe care l-a trecut cu succes in timpul crizei din tara vecina. Dar ar fi o greseala sa privim hotarirea istorica a celor 15 ca fiind una de circumstanta. Ea urmeaza unei expertize serioase asupra situatiei din Balcani. Apoi, procesul de luare a deciziei in cadrul organismului european este foarte complicat si din acest motiv nu ne indoim ca Romania a trecut de numeroase furci caudine pina sa fie nominalizata prima pe lista noilor candidate care intra la masa negocierilor cu UE. La fel de adevarat este ca Romania a primit acest premiu politic nu pentru ceea ce este, ci pentru ceea ce promite sa fie. Este un semn de incredere din partea UE. Increderea este institutia pe care s-a construit organismul european. Anuntul facut de UE trebuie sa insemne ca Romania poate iesi din zodia neincrederii, a dez