"Craciunul - o minune neintrerupta!". Evocari de pe patul unui azil de batrani . "La multi ani, Bonciu!". Spus sau scris asa simplu, "Bonciu" - acest nume de familie (neinsotit si de frumosul prenume Magdalena) - suna de parca ar reprezenta nu o fiinta, ci o institutie. S...

"Craciunul - o minune neintrerupta!"

Evocari de pe patul unui azil de batrani

"La multi ani, Bonciu!"

Spus sau scris asa simplu, "Bonciu" - acest nume de familie (neinsotit si de frumosul prenume Magdalena) - suna de parca ar reprezenta nu o fiinta, ci o institutie. Si chiar este o institutie doamna Bonciu, de vreme ce, nascuta la 28 decembrie 1906, a cunoscut indeaproape acest ultim secol al mileniului Ii. I-a cunoscut si bucuriile, i-a trait si durerile, supravietuind unor conflagratii ucigatoare - Primul si al Doilea Razboi Mondial - si unui cataclism care a adus mai mult rau in lume decat nu stiu cate razboaie devastatoare la un loc: Comunismul. Le-a cunoscut pe toate "pe pielea ei", cum se exprima cu luciditatea si cu optimismul ei "mucalit" venerabila doamna, aflata acum prin bunavointa cititorilor nostri la Caminul-spital "Sfantul Ciprian", unde este ingrijita cu mult profesionalism si cu multa dragoste. Un anunt publicat saptamana trecuta in "Formula As" i-a imblanzit mult viata.

- Scumpa doamna Bonciu, in curand vom sarbatori Craciunul. Tara va rasuna de colinde, iar Mos Craciun isi va lua avant si va porni - nadajduiesc - si catre copiii mari si mici din Romania. Care e cea mai frumoasa amintire a dvs. din vremea cand erati fetita?

- Cand aveam vreo trei-patru ani, imi placea sa-mi petrec timpul in gradina. Vara-iarna as fi stat numai in gradina. Gradina noastra era mare, te pierdeai in ea si mie mi se parea ca e o imparatie nesfarsita. In gradina aia ma jucam cu fel de fel de animale: cu pisicile casei, cu cateii, pana