Teatru. Teatrul nostru - aliatul nostru.... In mod cu totul neasteptat, dupa 10 ani de la Revolutie, teatrul romanesc - aceasta veritabila avutie nationala (atat prin scriitura, cat si prin valoarea celor ce l-au slujit si il slujesc) - a redevenit nu numai prilej de invatatura, de incantare, de medit...
Teatru
Teatrul nostru - aliatul nostru...
In mod cu totul neasteptat, dupa 10 ani de la Revolutie, teatrul romanesc - aceasta veritabila avutie nationala (atat prin scriitura, cat si prin valoarea celor ce l-au slujit si il slujesc) - a redevenit nu numai prilej de invatatura, de incantare, de meditatie si desfatare, ci si un pretios Aliat. Un aliat la suferinta. Ne amintim, desigur, cu totii de superbele spectacole de la "Bulandra", de la National, de la Teatrul Mic, pe care le urmaream in sali inghetate, infofoliti in paltoane, cu caciulile bine-bine trase pe urechi. Ni-i amintim, desigur, pe dragii nostri actori si actrite, care-si riscau sanatatea si cariera, jucand - daca piesa o cerea - in costumatie de vara si infruntand cu stoicism curentul - ca un viscol - venind (la minus 5 grade!) de prin culise... Da, teatrul era atunci aliatul nostru. Artisti si spectatori formam o alcatuire incandescenta, miraculoasa, din care spaimele si frigul si teroarea dispareau. Iar Binele si Frumosul se strecurau, ca un suvoi binefacator de energie, in inimile noastre inspaimantate... Minunea tinea cateva ceasuri, dar ne ajuta sa o ducem mai departe, sperand la un Bine despre care nu stiam mai nimic. Nici cand, nici sub ce forma va veni.
Si iata ca un urias Bine a venit o data cu Revolutia. Suntem liberi sa gandim, sa vorbim, sa scriem, sa publicam ce vrem. Suntem liberi sa alegem ce partid sau ce spectacol vrem! Teatrele pot aborda orice repertoriu. Pot alege oricare forma de "punere in scena". Numai ca... suferinta s-a intors din nou
