De relatiile din trilaterala Israel-Siria-Liban va depinde modul in care Orientul Mijlociu va trece in noul mileniu Orientul Mijlociu este inca departe de pace. Desi, saptamina trecuta, Israelul si Siria au inceput, dupa o lunga perioada de inghet, convorbiri considerate ca fiind istorice, drumul spre vremuri mai linistite pare inca intesat cu obstacole care se anunta greu de surmontat. Cei doi vechi dusmani, care continua sa se afle in stare de razboi, au facut intr-adevar un pas cheie pentru pacea din aceasta parte a lumii, sfisiata de nesfirsite conflicte. Actualele negocieri, a caror cale a fost deschisa de acordul "Wye 2", prima realizare a lui Barak de cind a preluat functia de premier, nu inseamna insa ca cele doua parti au si ajuns la un consens cu privire la un viitor comun pasnic. Fapt sugerat de altfel si de refuzul simbolic al ministrului sirian de externe, Faruk al-Sharaa de a intinde mina lui Ehud Barak, gest pe care liderul palestinian, Yasser Arafat, l-a facut cu Yitzak Rabin in neuitata scena de la Casa Alba. Oricum, dincolo de aceasta atitudine care a mingiiat amorul propriu al extremistilor arabi, pentru cele doua parti exista inca probleme delicate. In primul rind, Barak trebuie sa demonstreze ca tratatul cu Siria va spori si nu va diminua securitatea granitelor israeliene. O misiune dificila, daca avem in vedere ca israelienii sint profund divizati in ceea ce priveste ideea renuntarii la inaltimile strategice Golan, unde 17.000 de evrei s-au instalat dupa preluarea controlului de catre Israel. In plus, chiar rezultatul referendumului care urmeaza sa se desfasoare in urmatoarele sase luni in legatura cu aceasta chestiune este pus sub semnul intrebarii, caci protestele colonistilor evrei de pe colinele Golan, care considera o astfel de pace o tradare a idealului sionist, se fac din ce in ce mai auzite. Mai mult chiar, ideea cedarii teritoriilor ocu